— De ce crezi că domnul Anders nu ne-a spus că era cu tine în noaptea dispariției Sashei? întreabă Wolcott. Inițial ne-a spus că a fost acasă, singur, și a lucrat.
Oftez, să mai câștig câteva secunde în plus. Asta este întrebarea pe care o anticipasem.
— Pentru că mă proteja pe mine.
Silvestri are o revelație, dar rămâne tăcut. Wolcott, în schimb, nu.
— Probabil că e foarte protector cu dumneata, dacă e dispus că comită
sperjur.
Încerc să ascund cum neliniștea se acumulează în corpul meu. Fața îmi arde. Îmi reamintesc încă o dată că eu am ales să vin aici, dar îmi e din ce în ce mai greu să nu pierd din vedere și de ce am făcut-o.
— În fine, era șeful meu și nu voia să se pună într-o lumină proastă. A fost vina mea. Rămăsesem în urmă cu proiectele mele și aveam nevoie de ajutor.
L-am rugat să nu spună nimic despre ședințele noastre de lucru de la miezul nopții. Nu voiam să creadă cineva de la serviciu că mă bucuram de tratament special.
Cei doi nu cred nici măcar o iotă.
Silvestri se gândește puțin la ce-am spus, înainte de a mă presa mai departe.
— Deci, l-ai rugat pe Mark să nu ne spună că ați fost împreună în seara aceea?
— Nu. Asta a fost înainte de a ști ceva despre Sasha. Pentru cele câteva ocazii când Mark și cu mine am lucrat împreună până târziu. L-am rugat să
nu spună nimănui, în lumea în care trăim, așa cum este ea, cu hărțuirea la locul de muncă, nu voiam ca Mark și cu mine să avem probleme. Evident, totul s-a schimbat atunci când au găsit-o pe Sasha și Mark a trebuit să
explice unde a fost în noaptea aceea. Dar a luat totul asupra lui, pentru mine.
Mă bag singură în corzi. De acum, detectivii nu-mi mai dau nicio șansă.
Inspir dramatic și ridic ochii, încercând să-mi găsesc un punct de sprijin.
Ambii bărbați stau în expectativă.
— Vă imaginați, probabil, că am fost foarte supărată să aflu că soțul meu avea o aventură amoroasă cu o femeie oarecare din vecini…
VP - 199
— Oarecare? intervine, brusc, Silvestri. Tu și Sheila nu vă antrenați împreună la Lotus Pedal?
— Ba…
— Bicicletele voastre erau una lângă alta, nu?
— Da, dar noi nu…
Silvestri continuă să preseze, trecând cu tăvălugul peste tentativa mea de a reveni la scenariul inițial.
— Și, de fapt, bicicleta Sashei Anders era de cealaltă parte a ta. E corect?
Cam mare apropierea pentru cineva oarecare.
Nu sunt sigură la care dintre întrebările mitraliate să răspund.
— Sheila se antrena la aceeași sală, dar nu ne cunoșteam efectiv. Nici nu am făcut legătura, decât după ce a dispărut din peisaj.
Detectivii par imperturbabili față de modul nefericit în care m-am exprimat.
— Am fost foarte supărată când am aflat de Sheila. Habar n-am avut că ea era femeia lângă care am pedalat, nici măcar nu am schimbat vreo vorbă la antrenamente. Nu știam nimic despre ea.
— Atunci, spune-ne care este legătura dintre relația soțului tău cu Sheila, și supărarea ta apropo de asta, și faptul că tu ești alibiul lui Mark pentru noaptea în chestiune.
Îi sunt recunoscătoare lui Silvestri, pentru că mă ajută să pășesc, din nou, pe teren ferm. Iau o gură de apă și încerc să-mi calmez sistemul nervos.
— După ce am aflat de Sheila, am evitat să mai stau pe acasă. Am făcut o grămadă de ore suplimentare la birou. Lucram cu Mark la lansarea unui medicament de mai multe milioane de dolari. Am petrecut multe ore din noapte ca să pregătim prezentarea și să recrutăm echipele de vânzări și de marketing. Mark mi-a fost alături într-o perioadă foarte dificilă pentru mine.
— Ați fost implicați doar voi doi? Sau mai era și altcineva de la birou?
— Doar noi doi.
— Paul știa că tu petreci atât de multe ore după program cu șeful tău?
— Știa că am foarte mult de lucru. Nu m-a întrebat cu cine sau la ce lucram. Îi era rușine din cauza Sheilei, așa că nu și-a băgat prea mult nasul în felul cum îmi petrec eu timpul. La vremea aceea și el muncea la fel de mult ca mine, dacă nu chiar mai mult.
— Rebecca, tu și Mark Anders aveți o relație sexuală?
Se pare că ipostaza de polițist bun a lui Wolcott părăsise încăperea.
