Anders îl privește cu răceală pe partenerul meu.
— Nu am nevoie de permis, deșteptule. Sunt la mine acasă.
Silvestri nu-și ascunde rânjetul. Își scoate cătușele de la centură și se apropie de Anders.
— Mark Anders, ești arestat pentru deținere ilegală de armă de foc.
Îi pune cătușele amicului nostru înfuriat, care încearcă să le facă să-i alunece de pe mână.
— Ce rahat faceți, idioților? O să vă dau în judecată pentru arestare nejustificată.
— Mark, s-ar putea să vrei să-ți actualizezi cunoștințele despre reglementările juridice.
Silvestri e bucuros.
Îl scoatem pe Anders din casă, în timp ce acesta dă din picioare și țipă
încontinuu. Cât îl conducem la mașină, ne inundă cu o avalanșă de injurii furioase și amenințări goale. Tot felul de vecini care sunt afară, prin curți, sau fac jogging prin cartier se opresc să privească spectacolul oferit gratis.
Anders se uită sfidător la ei, noi îl băgăm pe bancheta din spate și pornim.
* * *
Stau la biroul meu și îl văd pe Silvestri apropiindu-se. Se așază și el pe marginea mesei și face semn din cap spre mine.
— Da?
— Wolcott, zice, tu ai folosit vreodată Venmo31?
— Aplicația de plăți? Chiar nu.
— Are Venmo o caracteristică interesantă, pe care lumea nu o prea cunoaște. Dacă nu treci deliberat configurația telefonului tău pe modul privat, îți afișează tot istoricul tranzacțiilor, vizibil pentru toată lumea.
— Fascinantă informație de cultură generală, partenere.
Văd în ochii lui că se pregătește de ceva.
— Îți aduci aminte de tâmpitul ăla din Hamptons, care a fost arestat acum ceva vreme? Morgan Kaufman? Ziarele l-au numit „Dealerul Fondului Fiduciar”.
— A, da. I-au făcut casa bucăți. Au găsit tot felul de drăcii prin pereți.
31 Serviciu de plăți deținut de PayPal, care permite transferul de bani între persoane (numai în interiorul SUA), prin intermediul unei aplicații pe telefonul mobil.
VP - 210
— Bingo, face Silvestri.
Își scoate telefonul din buzunar, apasă pe ecran și mi-l întinde. Văd pagina Venmo cu istoria tranzacțiilor lui Mark Anders.
— Și acum, întrebarea zilei: ce treabă are un dealer de droguri de face plăți către șeful unei companii farmaceutice?
— Ce vorbești? zic. Anders era furnizorul puștiului ăsta?
— Așa se pare. Presupun că Mark nu era fericit cu serviciul lui din timpul zilei. Avea nevoie și de ceva pungășii pe de lături, ca să-i pună într-adevăr sângele în mișcare.
— Al dracului, zic. Silvestri, ești o bestie superbă. Hai să scoatem mandat de percheziție pentru locuința lui Anders.
Partenerul meu încuviințează satisfăcut, cu o înclinare din cap.
— E deja pe drum.
Patruzeci și nouă
SHEILA
Aveam treizeci și patru de kilometri ca să mă decid pe cine să ucid mai întâi.
După știința lui Paul și a Rebeccăi, eram moartă de treizeci și șase de ore.
În primele ore ale dimineții de după ziua mea, mi-am revenit destul cât să
pot urca scările și să mă uit la cer, înainte de a-mi pierde cunoștința pentru cea mai mare parte a restului zilei, întinsă pe podeaua pivniței de la casa neconstruită. Am avut norocul că s-au gândit măcar să-mi arunce paltonul în interiorul prelatei de plastic, altfel m-aș fi chinuit să urc și să ies afară, doar ca să mor din cauza expunerii la frig. Locul era suficient de izolat, fără riscul de a fi descoperită cât timp, de-a lungul întregii zile, am tot leșinat și mi-am tot revenit din somnolența provocată de contuzia la cap. La căderea nopții, m-am simțit destul de bine, ca să pornesc spre casă.
Opțiunile pe care le aveam erau extrem de limitate, dacă voiam cu adevărat să rămân dispărută și moartă. Știam că imediat ce mi-aș fi folosit telefonul, ca să chem un mijloc de transport, s-ar fi declanșat un întreg desfășurător cronologic detectabil. Aveam nevoie ca Paul și Rebecca să
creadă că scăpaseră definitiv de mine, iar poliția să creadă că dispărusem.
Am folosit ultimele urme de energie din bateria telefonului pentru a-mi contura traseul și apoi l-am închis, iar când am ieșit de pe proprietate, l-am aruncat în zona dens împădurită de pe drum. Eram recunoscătoare că în VP - 211
