Singurele mobile în toate camerele sunt paturile și niște dulapuri joase și late.
Ferestrele au storuri albe care lasă lumina să pătrundă înăuntru. Cuverturile de pat sunt fără imprimeuri, simple, în nuanțe de albastru sau cafeniu, alese cu bun-gust.
Camerele celor mici sunt ceva mai pline de viață. Taft are o arenă de lupte Bakugan pe podea, o minge de fotbal, cărți cu vrăjitori și orfani. Liberty și Bonnie și-au adus reviste și un MP3-player. Au o mulțime de cărți, ale lui Bonnie, despre vânători de stafii, ființe care comunică cu lumea spiritelor și îngeri primejdioși.
Măsuța lor de toaletă este plină de farduri și sticluțe de parfum. Rachete de tenis într-un colț.
Dormitorul bunicului e mai mare decât celelalte și are cea mai frumoasă
vedere. Mă cheamă înăuntru și îmi arată baia, care e dotată cu mânere la duș.
Mânere pentru persoane în vârstă, ca să nu cadă.
— Unde sunt caricaturile tale din The New Yorker? îl întreb.
— Decoratorul a luat singur deciziile.
— Și pernele?
— Ce perne?
— Erau toate pernele alea. Cu câini brodați pe ele.
Scutură din cap.
— Ai păstrat măcar peștii?
— Ce, peștii-spadă și tot restul?
Coborâm scările la parter. Bunicul se mișcă încet, iar eu vin în spatele lui.
— Am luat-o de la capăt cu casa asta, îmi spune cu simplitate. Viața cea veche s-a dus.
Deschide ușa spre biroul lui. Este la fel de sobru ca tot restul casei. În mijlocul unui birou imens este așezat un laptop. Fereastra mare dă înspre grădina japoneză. Un scaun. Un perete plin de rafturi complet goale.
Îți dă o senzație de curățenie, de spațiu mare, dar fără să fie un loc spartan, fiindcă se simte opulența.
Bunicul seamănă mai mult cu mami, decât semăn eu. Și-a șters cu buretele vechea viață, cheltuind bani ca s-o înlocuiască cu alta.
— Unde este tânărul? întreabă bunicul dintr-odată. Privirea sa capătă o expresie goală.
— Johnny?
Scutură din cap.
— Nu, nu.
— Gat?
66
— Da, tânărul acela.
Se apucă strâns de marginea biroului pentru un moment, ca și cum ar fi pe punctul de a-și pierde cunoștința.
— Bunicule, ești bine?
— Ah, da.
— Gat este la Cuddledown, împreună cu Mirren și Johnny, îi spun.
— Aveam o carte pe care i-o promisesem.
— Mare parte din cărțile tale nu mai sunt aici.
— Încetează să-mi tot spui ce nu mai am aici! strigă bunicul dintr-odată, cu violență.
— E totul în regulă?
Mătușa Carrie stă în ușa biroului.
— Sunt bine, spune el.
Carrie îmi aruncă o privire și-l ia pe bunicul de braț.
— Haide, e gata masa de prânz.
— Ai reușit să adormi la loc? o întreb pe mătușa Carrie în drum spre bucătărie.
