— Distrugi familia asta fiindcă ai impresia că ți se cuvine casa cea mai drăguță.
Mami s-a îndreptat către baza scărilor.
119
— Mâine te întorci la Clairmont. Îi spui bunicului cât de mult îți place la Windemere. Îi spui că vrei să-ți crești propriii copii aici, să-i aduci să-și petreacă
fiecare vară aici. O să-i spui toate astea.
— Nu. Trebuie să-i ții singură piept. Să-i spui să nu vă mai învârtă pe degete cum îi convine. Se poartă în halul ăsta doar fiindcă e întristat din cauza bunicii, nu-ți dai seama? Nu poți să-i fii cu nimic de ajutor? Sau să-ți găsești o slujbă, astfel încât să nu mai conteze atâta banii lui? Sau să-i dai casa lui Bess?
— Ascultă aici, domnișoară, mi-a spus mami pe o voce oțelită. Te duci și vorbești cu bunicul despre Windemere sau te trimit în Colorado să-ți petreci tot restul verii împreună cu taică-tău. Mâine te trimit. Îți jur că primul lucru pe care îl fac e să te duc la aeroport. N-o să te mai vezi cu iubitul ăla al tău. M-ai înțeles?
Cu asta m-a avut.
Știa despre mine și Gat. Și putea să-l îndepărteze de mine.
Avea de gând să o facă.
Eu eram îndrăgostită.
I-am promis că o să fac orice îmi cerea.
Când i-am spus bunicului cât de mult adoram casa, mi-a zâmbit și a zis că știa că o să am copii frumoși cândva. Apoi mi-a zis că mătușa Bess era o fetiță
hrăpăreață și că n-avea nici cea mai mică intenție să-i dea casa mea. Dar mai târziu, Mirren mi-a spus că îi promisese Windemere lui Bess. „O să am grijă de tine”, îi spusese el, „doar lasă-mi puțin timp să o dau afară pe Penny”.
64.
La câteva nopți după cearta cu mami, Gat și cu mine am ieșit pe terenul de tenis, în lumina apusului. Le-am aruncat de câteva ori mingea lui Fatima și Prințului Philip în tăcere.
În cele din urmă, Gat mi-a zis:
— Ai observat că Harris nu mă strigă niciodată pe nume?
— Nu.
— Mi se adresează spunându-mi tinere. De pildă: Cum a fost școala anul ăsta, tinere?
— De ce?
— Dacă m-ar numi Gat, ar fi ca și cum ar spune de fapt: Cum a fost școala anul ăsta, pui de indian, al cărui unchi indian trăiește în păcat cu fiica mea cea pură și albă? Pui de indian pe care l-am prins sărutându-se cu prețioasa mea Cadence?
— Crezi că asta gândește?
120
— Nu poate să mă înghită, a spus Gat. Nu de-adevăratelea. Poate că mă place ca persoană, poate că îl place până și pe Ed, dar nu poate să-mi rostească numele sau să mă privească în ochi.
Era adevărat. Acum că o spunea el, îmi dădeam și eu seama că așa e.
— Nu spun că-și dorește să fie genul de om căruia îi plac numai albii, a continuat Gat. Știe că n-ar trebui să fie așa. Este democrat, a votat pentru Obama
– dar asta nu înseamnă că e chiar așa de comod pentru el să aibă oameni de culoare în familia lui frumoasă.
Gat a dat din cap.
— Este fals cu noi. Nu-i place ideea de-a o vedea pe Carrie împreună cu noi.
Nu i se adresează nici lui Ed pe nume. Îi spune Sir. Și face tot posibilul ca eu să
știu că nu fac parte din lumea voastră, de fiecare dată.
Gat a mângâiat-o pe Fatima pe urechile ei moi.
— L-ai văzut cum a reacționat când eram în pod. Vrea să mă țin la distanță de tine.
Eu nu văzusem cu ochii ăștia întreruperea bunicului. Îmi imaginasem că
trebuie să se fi simțit stânjenit că a intrat peste noi.
Dar acum, dintr-odată, înțelegeam ce se petrecuse.
Ai grijă, tinere, spusese bunicul. Capul. Ai grijă să nu te rănești.
Era încă o amenințare.
— Știai că unchiul meu a cerut-o în căsătorie pe Carrie, toamna trecută? m-a întrebat Gat.
