„nu“, nu e. Ştia că-i dau ceva tare şi n-avea chef să-şi modifice macheta. Nişte comozi. La de-alde ăştia Mark Twain să vină şi tot nu se deranjează!
Simte cum îl cuprinde o stare de lehamite. Cita luptă, zbatere pentru ce? Dar nu e el omul să se lase înfrânt.
Zâmbește. Ştiu, ştiu ce fac! Pun schiţa într-un plic şi o trimit printr-un comisionar la Almanahul literar...
De undeva, de departe, din adâncul fiinţei sale, încet, încet, îşi face drum spre suprafaţă o întrebare: S-o pun într-un plic? Da, abia acum îşi dă seama ce anume îl contrariază.
Atunci trebuie s-o scriu! Brusc, devine neliniştit... Hm, ia uite, m-am enervat cu toate telefoanele astea... Cum era? Într-adevăr, cum era? Vasă- zică, el — un bărbat de 42 de ani...
Ideea era nemaipomenită... se scoală de dimineaţă şi... şi titlul, cum era titlul? Era un titlu percutant... şi cum se termina? Da, finalul era cu totul neaşteptat. Trebuie să-mi aduc aminte...
îşi aprinde o nouă ţigară, una obişnuită, de lucru, o ţigară
aspră cu tutun negru, cotidian. E hotărât, neînduplecat: Scriu schiţa şi le-o dau la tele, să vadă toţi Stamatoii ăştia ce-
au pierdut! De undeva adie o consolare. Pe urmă n-au decât s-o publice!
Vecinul
— Bună ziua!
— Bună ziua...
— Am venit să-ţi atrag atenţia că dacă mai scuturi covorul din balcon în balconul meu, te dau în judecată! E clar? Bună
ziua!
— Bună ziua... dar nu e clar...
* *
— Bună ziua!
— Bună ziua...
— Am venit să-ţi spun că dacă mai stropeşti florile ca să
curgă în balconul meu, te dau în judecată! E dar? Bună ziua!
— Bună ziua dar nu e clar...
* *
— Am venit să-ţi spun că dacă mai ţii cocoşul acela în balcon, te dau în judecată! E clar?
— Bună ziua dar nu e clar...
* *
— Bună ziua...
?
— Dumneavoastră aţi fost zilele trecute la mine şi mi-aţi spus că dacă mai scutur covorul din balcon, o să mă daţi în judecată?
— Eu.
— Şi alaltăieri aţi fost şi mi-aţi spus că dacă mai stropesc florile din balcon, o să mă daţi în judecată?
— Eu!
— Şi adineaori...
— ...ţi-am spus că dacă mai ţii cocoşul în balcon, te dau în judecată! E clar?!
— Vedeţi, tocmai pentru asta am venit, că nu e clar.
— Şi de ce, mă rog, nu e clar?!?
— Pentru că n-am balcon...
— Nenorocitule, nici măcar nu ai balcon?! Te dau în judecată!
Parcul cibernetic
— Poftiţi, vă rog, poftiţi! Fiţi bineveniţi în parcul nostru.
Sperăm c-o să vă placă...
