Îl interesează şi pe Grăbitu, că Aglaia şi-a strâns versurile din tinereţe în volum şi ştie şi el, Blendea, că dacă nu găseşti un suflet sensibil care să ţi le citească, nu ţi le tipăreşte nimeni. Dar Blendea îl linişteşte.
— Nu, dragă, nu e de la editură. E dintr-o comisie.
— De recepţie?
— Nu, de revizie. Şi Ani, că noi aşa îi spunem lui Anibal, are cu el o problemă care nu mai poate fi amânată, că a mai avut trei amânări, din lipsă de martori. Deh, proces greu...
Costache coboară o treaptă, Haralambie urcă una:
— Hîm... şi... cine mai vine la voi?
— Păi mai vine Săndulescu.
— Cel de la ONT? Sau frate-său de la bal- neo-climaterice?
— Amândoi. Că am hotărât cu nevastă-mea să mergem anul ăsta la Tuşnad, ori aşa ori aşa...
— Păi stai, nea Costache, îi vine o idee lui Grăbitu.
— Stau.
— Stai să vedem atunci cum facem. Uite ce-ţi propun: cedează-mi matale comisia de revizie şi-ţi dau eu în schimb covorul.
— Te cred, îţi convine! se supără Costache. Un prăpădit de covor care nici nu e pentru dumneata! Pe când o comisie de revizie e aur! Mai bine dă-mi matale corijenţa la franceză şi-ţi dau un Săndulescu, că tot am doi...
— Nu, nu! Uite, îţi propun mai bine să-mi dai mie semeringurile şi, în schimb, îţi dau un frigider. Nou-nouţ şi-n rate.
— Ce să fac cu el? Că am. Mie îmi trebuie o vechime. Stai, mai bine îţi dau eu editură...
— Păi ziceai că n-ai...
— Aoleo, aşa-i. Atunci, ia matale procesul şi dă-mi mie un post în Bucureşti...
Haralambie rămâne locului şi-şi măsoară cu mirare vecinul.
— La ce-ţi trebuie, că doar anu’ ăsta te pensionezi!?!
— Asta-i bună! Da’ ce, pentru mine? — şi face semn la tâmplă, adică „ce nu-ţi dai seama?“ — pentru nepotu-miu...
Grăbitu a rămas pe gânduri. Celălalt insistă:
— Ei, ce faci, îmi dai Bucureştiul?
— Păi de unde, nea Costache? N-am...
— Asta-i bună! Invită-1!
Literele
La început n-a fost cuvântul. A fost literă. Omul a ieşit din grota natală şi a strigat: Aaaaaa! Acest gest i-a inspirat lui Gopo un premiu la Cannes. Pe urmă omul a continuat să
inventeze literă cu literă tot alfabetul. Când a ajuns la Z şi a combinat din toate literele toate cuvintele, a văzut că s-au făcut prea multe şi a început din nou să le prescurteze. Aşa s-a ajuns la ceea ce a fost iniţial, adică la iniţiale. Cum vorbesc oamenii folosind numai iniţiale? F.S. (adică: foarte simplu).
— Alo! IDECEMETE?
— Greşală, tovarăşe. Aici IRECEMETE.
— Nu se poate! Eu am format corect.
— Ba se poate. Dumneavoastră aţi format corect, dar aţi nimerit incorect. Mai formaţi odată...
— Nu mai formez deloc că vorbesc pe banii statului şi am format numărul cu toată răspunderea.
— Bine, dar v-am răspuns că e greşală! Aici nu e IDECEMETE! Aici e IRECEMETE. Mai formaţi odată.
— Nu e 17.82.73?
— Ba da.
— Perfect. înseamnă că e IDECEMETE-ul.
— Nu e perfect, că nu e. Cifrele sunt la fel, dar literele ţţţ.
— Bine, dar ce caută IRECEMETE-ul la numărul ăsta, când el face parte din OPEFELE- GAZ?
— Nu mai face parte din OPEFELEGAZ. Acum face parte din OCEFELEPIL.
— Bine, dar OCEFELEPIL are alt profil.
