Felician Mătuşoiu era un om ferm, hotărât şi categoric.
Dar prudent. În calitatea lui de re- dactor-şef al revistei săptămânale ce apărea în orăşelul acela nu putea să-şi permită să facă afirmaţii fără acoperire. Şi el acoperire de obicei avea, fiind văr primar cu primarul municipiului capitală de judeţ. Şi acum deschisese discuţia cu şeful rubricii culturale cu destulă prudenţă:
— Se pare că... aşa susţin unii... mă rog, există unele indicii că în curînd ar putea să se producă o eclipsă...
Titi Păsculete îşi privi cu atenţie unghiile:
— Da, am auzit şi eu ceva...
— Ai auzit? De la cine?.
Mătuşoiu era vădit contrariat. îşi privea subalternul cu ochi de oţel.
— De la nimeni. Aşa, în general... — subalternul făcu un gest vag.
— Se discută în redacţie? întrebă şeful abia descleștându-și buzele.
— Vai de mine! Cum vă închipuiţi?! Mi-a ajuns la ureche în autobuz.
Mătuşoiu coborî privirea şi spuse cu glas neutru:
— Ai vorbit cu cineva despre...
— Nici un cuvânt! Până nu se confirmă...
— Ce să se confirme?
Mătuşoiu avea aerul că abia atunci îl observase pe Păsculete.
— Vreau să spun... până se confirmă ceea ce susţin unii că...
în birou plutiră câteva momente de linişte concentrată.
Apoi Mătuşoiu spuse încet dar cu hotărâre:
— Păsculete, dacă se confirmă, înseamnă că până atunci n-a mai rămas decât o săptămână. Trebuie să luăm măsuri.
Păsculete se însufleţi:
— M-am şi gândit!
— Te-ai gândit? redactorul-şef se înnegură.
— Vreau să spun că m-am gândit că ar fi bine... să mă
gândesc!
Mătuşoiu clătină din cap. Cu băiatul ăsta nu putea face nicio treabă. Era limpede că nu vrea să-şi asume nicio răspundere. Oftă.
— Dacă ai fi avut ceva concret... Totdeauna ne-o iau alţii înainte...
— Concret, tovarăşe Mătuşoiu, foarte concret! Nu mă las eu surprins de evenimente, fie ele şi cosmice. Am organizat o reţea de corespondenţe speciale din diferite puncte...
— E bine..., mormăi şeful.
— Un interviu cu directorul plane tari ului...
— E bine...
— Am sondat la Aviasan să ne facă nişte fotografii aeriene în exclusivitate, că de sus se vede mai clar...
— E bine...
— Şi o anchetă cu tema Tineretul şi fenomenele astronomice în care să analizăm cum se face propagandă
ştiinţifică în localitatea noas- stră...
— E bine.
Mătuşoiu părea acum mulţumit. încurajat, Păsculete ţinu să precizeze:
— Am şi comandat materialele!
— Le-ai comandat? tresări Mătuşoiu.
— Da, sunt în lucru...
— Le^ai spus despre ce e vorba?
