— Filmăm, filmăm... Ce-ar mai fi?
— Păi, vă daţi seama ce viaţă culturală poate fi acolo? Nu tu bar de zi, nu tu bar de noapte... Unde să schimbi o vorbă
despre un film, despre o carte, despre mai ştiu eu ce...
— Şi atunci?
— Am cerut negaţie. Am văzut şi elevii, nu se poate, dom’le, au un nivel! Rămaşi în urmă rău de tot! N-au auzit nici de Beatles nici de Rolling Stones... Păi ce, s-o iau de la început cu ei? Directorul când m-a văzut, s-a bucurat. A zis c-o să-l ajut să facă grădina şcolii. Pentru asta am făcut o facultate? Pentru asta s-au spetit părinţii mei?
— E frumos că v-aţi gândit şi la părinţi... Şi atunci, ce faceţi?
— Nu v-am spus? Mă însor. Trebuie să-mi dea negaţie că
soţia mea e cosmeticiană în Bucureşti. Doar n-o să-şi practice profesiunea la ţară. Aşa că n-o să fiu o povară
exclusiv pentru părinţi. Ei, şi poate că dacă mă daţi la televiziune...
— Vă dăm, vă dăm...
— Aşa mă gândeam şi eu, poate mă vede un regizor şi mă
cheamă la Buftea.
— Ehe, ca să ajungeţi la Buftea, v-ar mai trebui ceva!
— Ştiu, am şi vorbit cu nevastă-mea. 20 de mii îmi dă ea, restul — bătrânii, şi-mi iau maşină.
Timpul florilor
Ce bine e când vine primăvara! întreaga fire se înnoieşte şi parcă firea omului se înnoieşte şi ea. E mai vesel, nici nu ştie de unde-i vine optimismul şi toate în jur le vrea mai frumoase, mai înflorite. Cât despre flori, ce să mai vorbim, e timpul lor! Le vezi peste tot. În glastre, la ţigănci, ba chiar uneori şi la florării.
I.C.P.T.H. (nu ştiu ce înseamnă) are o clădire frumoasă, nouă şi în faţă câțiva metri pa- traţi de pământ negru, între locul de parcare a maşinilor şi aleea asfaltată de intrare în incintă. În această dimineaţă cu soare vesel şi miresme reavăne, nea Pandele, portarul de noapte, ieşit din schimb, îşi face de lucru cu o sapă, o greblă şi câteva lădiţe risipite în jur. E ora la care funcţionarii se grăbesc să nu piardă
condica.
— Sal’tare, nea Pandele!
E Chifiriuc de la registratură.
— Bună să-ţi fie inima...
— Eşti harnic, bravo! Portar, portar, dă-n timpul liber...
— Păi cum altfel?! A venit primăvara, răspunde Pandele care e harnic şi iama când iese pr mul la zăpadă.
— Şi ce faci acolo, astupi gropile?
— Care gropi? Nu vezi că pun flori?
— Şi din care pui? mai întreabă Chifiriuc:în mers.
— Din astea de sezon. Pansele, răspunde Pandele peste umăr.
Chifiriuc se opreşte.
— Pansele? Să nu pui pansele, nea Pandele.
— De ce să nu pun? Floarea îl bucură pe om.
— Floarea da, dar nu panseaua!
Nea Pandele se îndreaptă din şale şi rămâne rezemat în greblă.
— Adică, de ce?
— O să ai necazuri cu tovarăşul Sofronie, con- tabilul^şef.
Nu ştii ce-a păţit? De la pansele i s-a tras că râde toată
instituţia de el. A trimis la centrală o adresă pe care a semnat-o neatent şi în care scria în loc de „vă vom livra un
milion de saltele"... „vă vom livra un milion de pansele". L-a luat peste picior directorul şi de atunci face alergie la pansele.
— Să facă sănătos, mormăie Pandele nepăsător. Ce-am eu cu el?
— Păi ai! Că la contabilitate s6 contrasemnează
certificatele medicale. Mai ştii, poate să ai odată nevoie... Nu e bine. Pune altceva. Ei, saFtare şi spor!
