Cazul uluitor al hărţilor lui Piri Reis indică faptul că

civilizaţii avansate din punct de vedere ştiinţific au existat în timpurile preistorice. Povestea acestor hărţi a fost adusă în atenţia publicului la 26 august 1956, cu ocazia difuzării radio a unui forum de la Universitatea Georgetown din Washington, la care participau reverendul Daniel Linehan, directorul Observatorului de la Boston College, seismolog, care tocmai luase parte la explorările US Navy în Antartica; A.H. Mallery, specialist în hărţi vechi, şi I.J. Walters, cartograf, care activase la Departamentul Hidrografic al Statelor Unite.

Piri Reis era un amiral turc şi un geograf din secolul al XVI-lea, al cărui pilot-sclav călătorise cu Cristofor Columb. În momentul capturării sale, acest pilot avea asupra lui o hartă care îi servise lui Columb. Datorită

acestui document şi a altor hărţi greceşti vechi (datând din epoca lui Alexandru cel Mare), Piri Reis a compilat un planiglob indicând coastele Americii de Sud, Africii şi ale unei părţi din Antarctica. În acest ultim caz, este interesant să notăm faptul că aceste coaste apar fără

gheaţă. Este clar că autorii hărţii originale, copiată de Piri Reis, stabiliseră contururile cu mii de ani mai înainte, ca gheţurile să fi acoperit pământurile. Reverendul Daniel Linehan, care participase la sondaje seismologice în

Antarctica, a confirmat preciza extraordinară a hărţilor din vechime. Walters a mai declarat că ele reprezentau topografia muntoasă a unei regiuni din Canada şi Alaska şi indicau munţi care nu figurau pe vechile hărţi, dar care au fost descoperiţi recent. Ele prezentau, de asemenea, cu o precizie stupefiantă, topografia subglaciară a Groenlandei. Acest forum a tras concluzia că o asemenea realizare cartografică ar fi fost imposibilă fără ajutorul vederilor aeriene.

Hărţile lui Piri Reis au fost, oare, inspirate de hărţi foarte vechi, făcute de atlanţi cu ajutorul aviaţiei lor? Să

fie asta încă o verigă în lanţul de dovezi care acreditează

„lecturile” lui Edgar Cayce, un lanţ care se întăreşte continuu, pe măsură ce ştiinţa face noi descoperiri în toate domeniile?

* * *

Atlanţii cunoşteau progresul ştiinţific, dar aveau şi probleme sociale. Denumirile - „fiii Legii lui Unu” şi „fiii lui Belial” - sunt folosite ca să descrie facţiunile opuse.

Cauza profundă a conflictului dintre cele două grupuri, egoismul, era prezent ca şi astăzi.

Citatele următoare sunt extrase din cinci „lecturi”

făcute într-un interval de unsprezece ani. Fiecare relatează un aspect diferit al evenimentelor din acea epocă, determinantă fiind aluzia la „a doua distrugere”, care le situează înaintea cataclismelor ce au rupt în insule masa continentală a Atlantidei.

[...] în Atlantida, înainte de a doua tulburare,

[entitatea era] preoteasă într-un templu, unde misticii studiau aplicarea legilor spirituale la lucrurile materiale.

(3479-2, 21 martie 1944)

[...] pe pământ atlant, înainte de a doua distrugere; entitatea apără muncitorii din casta de jos. (1626-1, 29

iunie 1938)

[...] în Atlantida, înainte de a doua distrugere a ţării şi de separarea ei în insule [...], se servea de puteri divine ca să satisfacă pofte egoiste. (3633-1, 25 ianuarie 1944)

[...] pe pământ atlant, în perioada de schimbare a indivizilor de sex dublu [...], preoteasă încă înainte de activităţile fiilor lui Belial, care au adus acea perioadă la a doua distrugere; entitatea ajuta poporul, era respectată şi adorată. (3890, 2 noiembrie 1940)

[...] pe pământ atlant, înainte de perioada celui de al doilea cataclism, care a despărţit pământul în insule, în oraşul Eden din Poseidia, printre pământurile şi populaţiile din Atlan, în timpul construirii templului Legii lui Unu. (390-2,15 august 1933)

Alte „lecturi”, făcute la distanţă de luni sau de ani, permit obţinerea unei imagini a ceea ce s-a petrecut în timpul acestei a doua perioade de distrugere. Indiferent care grup a fost de vină pentru declanşarea forţelor ce au adus distrugerea, amândouă au avut de suferit.

[...] pe pământ atlant, în timpul celei de a doua declanşări a forţelor de distrugere, care au provocat divizarea celor ai credinţei unice şi a celor ai lui Belial,

[entitatea era] un frate al prinţului de Atlantida, al cărui

nume era Atlan. (416-1, 8 octombrie 1933)

[...] în epoca în care forţele revoltate disputau acte şi legi referitoare la comunicaţii, ceea ce am numi astăzi

„forţele invizibile”, entitatea a văzut ridicările de forţe distructive în prisme, activităţi care au făcut să ţâşnească

la suprafaţă focuri din depozitele naturii. (820-1, 8

februarie 1935)

Prismele menţionate aici sunt, desigur, „cristalele”

descrise în alte „lecturi” ale lui Cayce, care pare să fi vrut să explice laserul.

* * *

Alte „lecturi”, din care vom prezenta câteva extrase, confirmă ceea ce am văzut deja:

1. În perioada de distrugere, continentul atlant a fost divizat în insule.

2. Conflictele dintre cele două grupuri sau facţiuni au provocat această distrugere.

3. Discordia provenea în mare parte din atitudinea ambelor facţiuni faţă de „lucruri” sau indivizii din casta de jos.

[...] pe pământ atlant, când au izbucnit revoltele şi conflictele, în urma strivirii partizanilor Legii lui Unu, când a avut loc exodul acestui oraş din Poseidia, unde au început revoltele. (813-1, 5 februarie 1935)

[...] în Atlantida, când revoltele au provocat separarea în insule şi ridicarea pământurilor, [entitatea] ajuta ca să

aducă populaţiei frumuseţile vieţii, precum şi necesităţile.

(441-1,14 noiembrie 1933)

Următoarele două citate sunt extrase din „lecturi”

făcute la un interval de zece ani. Frazeologia este diferită, dar cu siguranţă că face aluzie la aceeaşi epocă. Este vorba, mai mult ca sigur, de aceeaşi problemă.

[...] Entitatea, făcând parte din clasele superioare din Poseidia, s-a coborât ca să aducă o mai bună înţelegere intre cei care domneau şi cei care furnizau necesarul. (280-1, 22 februarie 1933)

[...] pe pământ atlant, în timpul perioadei de tulburări între fiii lui Belial şi fiii Legii lui Unu, [entitatea era] unul dintre preoţii care creau condiţii mai bune de viaţă pentru

„lucruri” sau cei angajaţi ca muncitori în acea epocă.

(3034-1,28 mai 1943)

Iată încă o „lectură”, care face probabil aluzie la aceeaşi epocă:

[Entitatea trăia] pe pământ atlant, când au avut loc acele tulburări, provocate de confuzia şi conflictele între conducători, care erau partizanii universalităţii ştiinţei de orice natură, şi cei care apărau casta sau poziţia. (1302, 22 decembrie 1936)

Aceste „lecturi” dezvăluie neînţelegeri provocate de conflicte sociale. Aluziile la „lucruri” indică faptul că