a
confirmat
legea
simetriei
fundamentale: pentru fiecare particulă ce există sau se produce în natură, există o a doua particulă, numită
antiparticulă, cu capacităţi electrice şi magnetice opuse.
Descoperirea
antineutronului
face
să
se
întrezărească şi posibilitatea teoretică a unei surse de energie de o sută de ori mai compactă decât tot ce a existat înainte. Antineutronii ar putea să fie în principiu combinaţi cu antiprotonii, ca să formeze antimaterie.
Când antimateria intră în contact cu materia obişnuită, întreaga ei masă este convertită în energie, nu numai o fracţiune, ca în cazul fisiunii nucleare şi reacţiilor de fuziune”.
Acelaşi articol descrie şi o altă descoperire din 1958, care se referă mai direct la ideea energiei derivate din cristale: „Bazându-se pe teoria lui N. Bloembergen, de la Universitatea Harvard, H. E.D. Jcovil, G. Feher şi H.
Seidel, de la laboratoarele companiei de telefonie Bel, au reuşit să construiască un MASER operaţional ( Microwave Amplification by Stimulated Emission of Radiation, sau amplificarea de microunde printr-o emisie stimulată de radiaţie). Amplificarea este produsă de stocarea de energie într-un mic cristal izolant, cu calităţi magnetice deosebite. Energia este eliberată printr-un semnal coerent, astfel încât cristalul degajă mai multă energie decât primeşte”.
Dezvoltarea a diferite tipuri de masere are loc şi astăzi. Numărul din februarie 1961 al publicaţiei Electrical Engineering anunţa progresele făcute de IBM în privinţa a două noi masere sau lasere. Aceste dispozitive produc fulgere de lumină coerentă, foarte intensă, putând să fie utilizate la telecomunicaţii, precum şi în alte domenii ale ştiinţei şi industriei. În numărul său din aprilie 1961, Electricul Engineering descria un maser sau laser optic cu rubin şi menţiona lucrările efectuate la Westinghouse, în cadrul unui proiect destinat să
convertească razele solare în electricitate, datorită unui generator termoelectric. În decembrie, aceeaşi revistă
dădea planurile unui laser optic gazos. Business Week, în numărul său din 30 decembrie 1961, anunţa, în sfârşit, crearea unui „tun laser” şi publica, opt luni mai târziu, un articol amplu, documentat, despre laser şi utilizările sale. De atunci, progresele au fost considerabile. Diferite tipuri de lasere sunt astăzi în mod curent folosite în scopuri paşnice, sub formă de instrumente de măsură şi
control, în chirurgie, sudură, în chimie, în industrie şi pentru cercetarea ştiinţifică. Totuşi, este evident că pot să
fie folosite şi ca arme de distrugere.
Aşadar, din extrasele prezentate până acum, luate din „lecturile de viaţă” referitoare la încarnări în Atlantida, se poate conchide:
1. Omul exista pe Pământ de cel puţin zece milioane de ani.
2. Atlantida era una dintre regiunile unde omul s-a dezvoltat ca atare.
3. Originea omului trebuie căutată într-un spirit, nu într-un corp material. Sufletele s-au proiectat în materie, probabil din proprie diversiune, întrerupând astfel schema de evoluţie care se derula atunci pe Pământ.
Folosindu-şi puterile creatoare în scopuri egoiste, omul s-a împotmolit în materie şi materialitate, în aşa măsură
încât şi-a uitat originea şi natura divină.
4. Cu foarte, foarte mult timp în urmă, omul atinsese un grad de progres tehnologic care egala sau depăşea pe cel cunoscut de noi astăzi.
5. Aşa cum folosirea necugetată a puterilor spirituale a provocat tulburări mari şi conflicte, cea a progresului ştiinţific şi tehnic a provocat distrugerea fizică a Pământului.
* * *
Cred că ar fi bine să amintim aici despre Cartea populaţiei hopi a lui Franck Waters. Acesta şi-a asigurat colaborarea lui Oswald Fredericks „Urs-Alb”, un hopi
„pur-sânge” cultivat, absolvent de universitate. Datorită
lui Fredericks, Waters a putut să stea de vorbă cu bătrâni hopi şi să rezolve misterele ceremoniilor lor, care îi dezorientau de mulţi ani de zile pe antropologi şi entnologi. Este interesant de comparat unele legende hopi cu „lecturile” lui Edgar Cayce. Mitul hopi al Creaţiei stabileşte o legătură între om şi creatorul său, datorită
unei serii de centri psiho-fizici corporali. Nu putem să nu ne gândim la misticii hinduşi şi tibetani, care vorbesc despre aceiaşi centri sau „chakre”. Un număr mare din
„lecturile” lui Edgar Cayce indică o legătură spiritual-fizică cu ajutorul unor glande precum glanda pineală, pituitară, glandele suprarenale, timusul, tiroida şi paratiroida, gonadele şi celulele lui Leydig.
Prima lume a populaţiei hopi seamănă în mod tulburător cu cea descrisă de Edgar Cayce în epoca în care omul s-a proiectat în materialitate. Faptul că
vrăjitorul indian putea să diagnosticheze o maladie privindu-şi pacientul printr-un mic cristal dă de gândit că îi vedea astfel „aura” sau emanaţiile de lumină colorată
ale corpului uman, despre care Edgar Cayce a spus deseori că le-a văzut şi ale cărei nuanţe ar dezvălui starea fizică a persoanei.
Legendele hopi descriu distrugerea acestei prime lumi, pentru că oamenii „foloseau centrii vibratori ai propriului corp numai în scopuri pământeşti, uitându-şi Creatorul”. Legendele vorbesc şi despre separarea oamenilor şi animalelor şi despre distrugerea primei lumi,
pustiită de incendii şi de erupţii vulcanice. Unii s-au salvat refugiindu-se în grote, ca apoi să iasă ca să pună
bazele unei alte lumi. Această a doua lume a populaţiei hopi pare să fi avut o civilizaţie foarte înaltă, căci „erau construite aşezări şi se schimbau mărfuri”. Totuşi, cu cât populaţia făcea comerţ, cu atât devenea mai exigentă şi
