R.14:50722 înainte de Iisus Hristos. (262-39) Această „lectura” a fost făcută la 21 februarie 1933.

douăzeci şi cinci de ani mai târziu, ne aflăm în 1958.

Consultând din nou Encyclopedia Britannica, găsim la capitolul referitor la fizică, pentru anul 1958, un text care vorbeşte despre două descoperiri, care par să aibă

legătură cu „raza morţii” a lui Cayce:

„După descoperirea, în 1955, a antiprotonului, un

grup de fizicieni de la Universitatea Berkeley, din California, a făcut cercetări sistematice, ca să producă şi să detecteze antineutronii. Aceşti savanţi au folosit raza-proton de şase miliarde de volţi a bevatronului, ca să

creeze un aport regulat de antiprotoni. Credeau că era posibil, prin trecerea de antiprotoni într-o masă solidă, să

producă antineutroni, după cum protonii erau convertiţi în neutroni în urma unor coliziuni cu nucleul atomic.

Reuşita acestor experienţe a fost anunţată în Physical Review, la începutul anului 1957, de către B. Cork, G. R.

Lambertson, O. Piccioni şi W. A. Wenzel. Descoperirea antineutronului

a

confirmat

legea

simetriei

fundamentale: pentru fiecare particulă ce există sau se produce în natură, există o a doua particulă, numită

antiparticulă, cu capacităţi electrice şi magnetice opuse.

Descoperirea

antineutronului

face

să

se

întrezărească şi posibilitatea teoretică a unei surse de energie de o sută de ori mai compactă decât tot ce a existat înainte. Antineutronii ar putea să fie în principiu combinaţi cu antiprotonii, ca să formeze antimaterie.

Când antimateria intră în contact cu materia obişnuită, întreaga ei masă este convertită în energie, nu numai o fracţiune, ca în cazul fisiunii nucleare şi reacţiilor de fuziune”.

Acelaşi articol descrie şi o altă descoperire din 1958, care se referă mai direct la ideea energiei derivate din cristale: „Bazându-se pe teoria lui N. Bloembergen, de la Universitatea Harvard, H. E.D. Jcovil, G. Feher şi H.

Seidel, de la laboratoarele companiei de telefonie Bel, au reuşit să construiască un MASER operaţional ( Microwave Amplification by Stimulated Emission of Radiation, sau amplificarea de microunde printr-o emisie stimulată de radiaţie). Amplificarea este produsă de stocarea de energie într-un mic cristal izolant, cu calităţi magnetice deosebite. Energia este eliberată printr-un semnal coerent, astfel încât cristalul degajă mai multă energie decât primeşte”.

Dezvoltarea a diferite tipuri de masere are loc şi astăzi. Numărul din februarie 1961 al publicaţiei Electrical Engineering anunţa progresele făcute de IBM în privinţa a două noi masere sau lasere. Aceste dispozitive produc fulgere de lumină coerentă, foarte intensă, putând să fie utilizate la telecomunicaţii, precum şi în alte domenii ale ştiinţei şi industriei. În numărul său din aprilie 1961, Electricul Engineering descria un maser sau laser optic cu rubin şi menţiona lucrările efectuate la Westinghouse, în cadrul unui proiect destinat să

convertească razele solare în electricitate, datorită unui generator termoelectric. În decembrie, aceeaşi revistă

dădea planurile unui laser optic gazos. Business Week, în numărul său din 30 decembrie 1961, anunţa, în sfârşit, crearea unui „tun laser” şi publica, opt luni mai târziu, un articol amplu, documentat, despre laser şi utilizările sale. De atunci, progresele au fost considerabile. Diferite tipuri de lasere sunt astăzi în mod curent folosite în scopuri paşnice, sub formă de instrumente de măsură şi

control, în chirurgie, sudură, în chimie, în industrie şi pentru cercetarea ştiinţifică. Totuşi, este evident că pot să

fie folosite şi ca arme de distrugere.

Aşadar, din extrasele prezentate până acum, luate din „lecturile de viaţă” referitoare la încarnări în Atlantida, se poate conchide:

1. Omul exista pe Pământ de cel puţin zece milioane de ani.

2. Atlantida era una dintre regiunile unde omul s-a dezvoltat ca atare.

3. Originea omului trebuie căutată într-un spirit, nu într-un corp material. Sufletele s-au proiectat în materie, probabil din proprie diversiune, întrerupând astfel schema de evoluţie care se derula atunci pe Pământ.

Folosindu-şi puterile creatoare în scopuri egoiste, omul s-a împotmolit în materie şi materialitate, în aşa măsură

încât şi-a uitat originea şi natura divină.

4. Cu foarte, foarte mult timp în urmă, omul atinsese un grad de progres tehnologic care egala sau depăşea pe cel cunoscut de noi astăzi.

5. Aşa cum folosirea necugetată a puterilor spirituale a provocat tulburări mari şi conflicte, cea a progresului ştiinţific şi tehnic a provocat distrugerea fizică a Pământului.

* * *

Cred că ar fi bine să amintim aici despre Cartea populaţiei hopi a lui Franck Waters. Acesta şi-a asigurat colaborarea lui Oswald Fredericks „Urs-Alb”, un hopi

„pur-sânge” cultivat, absolvent de universitate. Datorită

lui Fredericks, Waters a putut să stea de vorbă cu bătrâni hopi şi să rezolve misterele ceremoniilor lor, care îi dezorientau de mulţi ani de zile pe antropologi şi entnologi. Este interesant de comparat unele legende hopi cu „lecturile” lui Edgar Cayce. Mitul hopi al Creaţiei stabileşte o legătură între om şi creatorul său, datorită

unei serii de centri psiho-fizici corporali. Nu putem să nu ne gândim la misticii hinduşi şi tibetani, care vorbesc despre aceiaşi centri sau „chakre”. Un număr mare din

„lecturile” lui Edgar Cayce indică o legătură spiritual-fizică cu ajutorul unor glande precum glanda pineală, pituitară, glandele suprarenale, timusul, tiroida şi paratiroida, gonadele şi celulele lui Leydig.

Prima lume a populaţiei hopi seamănă în mod tulburător cu cea descrisă de Edgar Cayce în epoca în care omul s-a proiectat în materialitate. Faptul că

vrăjitorul indian putea să diagnosticheze o maladie privindu-şi pacientul printr-un mic cristal dă de gândit că îi vedea astfel „aura” sau emanaţiile de lumină colorată

ale corpului uman, despre care Edgar Cayce a spus deseori că le-a văzut şi ale cărei nuanţe ar dezvălui starea fizică a persoanei.

Legendele hopi descriu distrugerea acestei prime lumi, pentru că oamenii „foloseau centrii vibratori ai propriului corp numai în scopuri pământeşti, uitându-şi Creatorul”. Legendele vorbesc şi despre separarea oamenilor şi animalelor şi despre distrugerea primei lumi,

pustiită de incendii şi de erupţii vulcanice. Unii s-au salvat refugiindu-se în grote, ca apoi să iasă ca să pună

bazele unei alte lumi. Această a doua lume a populaţiei hopi pare să fi avut o civilizaţie foarte înaltă, căci „erau construite aşezări şi se schimbau mărfuri”. Totuşi, cu cât populaţia făcea comerţ, cu atât devenea mai exigentă şi