ca indivizi în această perioadă deosebită. (822-26) Mai departe, aceeaşi „lectură” vorbeşte despre fiii lui Belial, care căutau satisfacerea dorinţelor şi simţurilor, mulţumirea de sine, fără vreun gând sau o consideraţie faţă de sursele lucrurilor materiale şi nici faţă de
necazurile altora. Sau, altfel spus, cum ne-am exprima noiastăzi, erau nişte fiinţe lipsite de moralitate. Fiii lui Belialnu aveau morală, nici conştiinţă, poate doar cea asatisfacţiei de sine. (877-26)
Cu totul diferiţi de fiii lui Belial, au fost fiii Legii lui Unu, cei care afirmau că sufletul a fost dat de Creator sau a intrat din sursele exterioare în proiecţia eului mental şi fizic în perioade determinate. Acestea erau preceptele legii lui Unu, respinsă de fiii lui Belial. (87-26,23 mai 1938) S-ar părea că fiinţele spirituale care erau proiectate în formele de viaţă terestră aveau ele însele puteri creatoare. O proastă întrebuinţare a acestor puteri, de către unele dintre ele, a dus la reproducerea unor forme de viaţă groteşti, făcute pentru propria plăcere, întrerupând astfel evoluţia care se derula pe Pământ.
Asta nu s-a făcut imediat. Câteva „lecturi amintesc de o perioadă anterioară acestei epoci.
[...] pe pământul atlant înainte să fi avut loc o separare între copiii Legii lui Unu şi copiii lui Belial. (1474-1,11
noiembrie 1937)
[...] în Atlantida în acel timp în care fiii lui Belial au apărut ca opoziţii care s-au materializat din ce în ce mai mult, aplicându-şi puterile pentru satisfacerea personală.
(2850-1,14 noiembrie 1942)
Abia după ce unii au manifestat mai multă ardoare decât alţii, în satisfacerea poftelor lor egoiste, s-au născut diferenţele de opinie. De exemplu, o „lectură” individuală
indică faptul că, în acea perioadă deosebită, entitatea a
pierdut spiritual teren, aducând, servitudinea unui număr mare prin exaltarea şi înmulţirea acelor lucruri care permiteau să se bucure de plăceri materiale, să-şi satisfacă dorinţele materiale ale corpului. (1315-2,26
ianuarie 1932)
O altă „lectură”, făcută doisprezece ani mai târziu, oferă din nou detalii despre această epocă:
[...] pe pământul atlant în timpul [...] perioadei care a precedat prima distrugere a pământului, trăind printre copiii Legii lui Unu [...] entitatea îi ajuta să depăşească
[soarta, dificultăţile?] când deveneau conştienţi de raporturile între entitatea individuală şi conştiinţa universală a lui Dumnezeu. . Entitatea a trăit până la o mie de ani în termenii de astăzi, a văzut multe schimbări pe pământ şi în pregătirea pentru ascensiunea sufletelor oamenilor şi a raporturilor lor cu Dumnezeu. (3579-1, 20
ianuarie 1944)
Cred că „lucrurile” la care face aluzie această
„lectură” erau forma vie a fiinţelor spirituale care se proiectaseră în materialitate. E posibil să fi existat atunci amestecuri de om şi animal. În mod evident, erau trataţi ca nişte sclavi sau nişte maşini, şi dispreţuiţi. Sau poate că era vorba despre suflete care se cufundaseră atât de mult în egoism şi desfrâu, încât îşi pierduseră orice libertate de alegere şi se împotmoliseră definitiv în materie. O „lectură”, deja citată în parte, descrie aceste
„lucruri” şi controversa pe care au provocat-o: Aceste entităţi, care erau atunci producătorii (cum am
zice noi astăzi) sau muncitorii, fermierii, sau meşteşugari,sau cei care ocupau locul a ceea ce noi am numi maşini,erau proiecţii ale activităţii individuale a grupului. Şi decipentru acestea, şi din cauza raporturilor pe care le aveaucu cei care deţineau autoritatea au apărut neînţelegerile.
(877-26)
Aceeaşi „lectură” explică ce înseamnă „proiecţii ale activităţii individuale a grupului”:
Găsim atunci că prezenta entitate, cunoscută astăzisub numele de X, făcea parte dintre copiii Legii lui Unu;pătrunzând prin sursele naturale carefuseseră
considerate în acel timp mijlocul de înfiinţare a unei familii.
Totuşi, ele formau mai curând un grup al unei familiiindividuale. Căci cei care făceau parte din grupulconducător puteau, prin alegere, să creeze sau să
provoace, sau să deschidă poarta sau proiecţia uneientităţi sau suflet, atunci când era necesar. Astfel, nu eravorba de un cămin sau de o familie, aşa cum le concepemnoi astăzi, ci de un grup. (877-26)
O altă „lectură” pare şi ea a se referi la aceeaşi perioadă:
[...] pe pământul atlant, când au avut loc primele bulversări, când activităţile fiilor lui Belial au adus fiicelor copiilor Legii lui Unu capacitatea de a se bucura de plăceri,de excese de orice natură în raporturile umane şi a oricăror
activităţi asemănătoare. (1999-1,13 septembrie 1939) Citatele de mai sus descriu crearea şi dezvoltarea a
două facţiuni: partizanii Legii lui Unu şi fidelii lui Belial (enciclopediile îl definesc pe Belial ca fiind „o personificare a Răului”).
Este interesant de notat, în treacăt, că în
„Manuscrisele de la Marea Moartă” se găseşte o referire la
„fiii luminii” şi la „fiii întunericului”.
Toate astea par să se fi petrecut într-o epocă
îndepărtată, precedând „prima distrugere a Atlantidei”.
În realitate, disensiunile între cele două facţiuni au putut foarte bine să provoace această primă distrugere, să contribuie la ea. Asta pare să indice următoarea
„lectură”:
[...] pe pământ atlant, când se derulau acele activităţi care au cauzat primele cataclisme şi folosirea acelor influenţe care au provocat distrugerea ţării, [entitatea] era printre cei ai Legii lui Unu, dar s-a lăsat convinsă, de conducătorii ţării, şi cu ei, să aplice legile spirituale la obţinerea unor câştiguri materiale, provocând astfel sau contribuind la a provoca ceea ce avea eventual să devină
distrugerea pământurilor materiale. (1292-1) De ce idealurile şi scopurile acestor două facţiuni din vechea Atlantidă sunt importante pentru indivizii şi naţiunile de astăzi? Răspunsul poate să se găsească în numeroase „lecturi” individuale. Foarte des - aproape invariabil -, indivizii care trăiesc astăzi au o legătură cu persoane pe care le-au cunoscut în trecut, ca să încerce să rezolve unele probleme. Uneori, aceeaşi problemă a urmărit entitatea în toate încarnările sale succesive.
„Lectura” următoare ilustrează foarte bine acest lucru. Ea a fost ghidată de soţia lui Edgar Cayce.
