aleagă sau să fie liber; simţea nevoia de a amelioracondiţia poporului; simţea nevoia de a simţi mânaDomnului pentru a lupta împotriva răului pe care Satana îladusese pe pământ. (5249-1, iunie 1944)
Este foarte clar că Atlantida nu arăta deloc ca un paradis. Existau deja conflicte, neînţelegeri în rândul acelor fiinţe, care se proiectaseră în corpuri materiale.
Citatele următoare par să indice că aceste suflete sau creaturi spirituale s-au proiectat mai întâi în materie, poate la început sub formă de gânduri şi apoi în învelişuri corporale:
[...] pe pământ atlant, în timpul acestor perioade când mulţi dintre cei care îmbrăcaseră materia sau corpurile materiale se dedau la plăcere. (618-3, martie 1935)
[...] în acel loc care astăzi este numit Atlantida, în acele timpuri când primii fii ai omului se exprimau în materie,
[entitatea] şi-a asumat activităţi care au adus forţe distrugătoare, mai înainte să fi avut loc noi expresii alecopiilor Domnului, venind să se manifeste pe pământ,
luând o formă corporală. (866-1,23 martie 1935) Creaturile spirituale ale lui Dumnezeu au adoptat materialitatea, dar probabil nu sub forma umană aşa cum o cunoaştem noi azi. Următoarele două extrase se referă probabil la crearea omului aşa cum este:
[...] în timpurile când copiii Domnului s-au adunat ca să studieze elemente ale apariţiei fizice a omului pe plan terestru, această entitate se afla printre cei care au fost aleşi ca mesageri. (137-4)
O „lectura” generală despre Atlantida (364-4), rezumând mii de ani în câteva paragrafe, pomeneşte despre evoluţia rapidă a primului om şi despre reuşite în
domeniul electric şi domeniul aerian, îndeosebi în ceea ce priveşte transporturile.
Interpretarea acestor „lecturi” mă fac să cred că aici este vorba de acele forme de gândire, care puteau atunci să se mişte liber într-un univers nematerial (sau o formă
de univers diferită de cea pe care ne-o permit să o cunoaştem cele cinci simţuri) şi să se proiecteze în corpuri materiale. Făcând aceasta, ele reuşeau să aibă
senzaţii carnale (frig, căldură, durere, plăcere etc.).
Totuşi, cu cât căutau mai mult plăcerea simţurilor, cu atât mai puţin se puteau deplasa liber şi să-şi părăsească
după dorinţă corpul material. Ele au devenit prizonierele lui, de la naştere şi până la moarte, supuse astfel tuturor legilor universului fizic. Ele au început atunci să
exploreze lumea fizică şi să o fasoneze pentru propria lor plăcere. Iată un alt extras din „lectura” 364-4:
[...] cu aceste transpuneri, aceste schimbări care au transformat formele spirituale în personalităţi, descoperim că [...] fiii forţei creatoare [...] s-au uitat la aceste forme schimbate, sau fiicele oamenilor, şi în ele au intrat necurăţeniile, sau s-au murdărit cu acele amestecuri care au dat naştere la dispreţ, ură, vărsare de sânge, dorinţe fără respectarea libertăţii celorlalţi şi a dorinţelor lor [...] şi astfel au apărut, aşadar, în ultima perioadă a acestei ere, conflicte, divizări în rândul popoarelor.
Aluzia la „fiii forţei creatoare” şi la „fiicele oamenilor”
trebuie să fie interpretată. După părerea mea, asta înseamnă că lumea era atunci în plină evoluţie (să nu
uităm că animalele trăiau pe Pământ înaintea omului şi că, poate, existau creaturi umanoide), iar această evoluţie a fost probabil întreruptă de proiecţia în materialitate a acestor forme de gândire. S-ar părea că, în multe cazuri, ele s-au acuplat cu animale, ducând la naşterea unor
„produse” mai mult sau mai puţin ciudate. Părerile sunt divergente în această privinţă.
Îmi vine în minte un citat din Epistola Sfântului Pavel către corinteni, un exemplu care mi se pare că evocă
aceste probleme: „Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul celui ceresc.
Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să
moştenească împărăţia lui Dumnezeu; şi că
putreziciunea nu poate moşteni neputrezirea” (I Corinteni XV, 47-50).
Atunci au început timpurile când acest continent a fostinvadat de cei din regatele animalelor. Aceasta a provocatadunarea naţiunilor globului pentru a pregăti şi a căutamodul de a dispune de ele, de teamă să nu fie ele înseledevastate şi nimicite de aceste forţe. Această invazie deanimale a dus la dezvoltarea forţei distrugătoare, aşa cumera cunoscută ea atunci. De aici, elaborarea unorexplozibili uşor de transportat, în cursul acestei domnii sauacestei perioade, când oamenii au vrut să se apereîmpotriva formelor animale, care puneau stăpânire pe
pământ în mai multe locuri. Astfel, cu aceste forţedistrugătoare, a venit prima deturnare a focurilor altarelorpentru sacrificarea celor care erau făcuţi prizonieri îndiferite feluri, şi acesta a fost începutul sacrificiilor umane.
În acea epocă se situează şi primul exod al popoarelor sprePirinei. Mai târziu, vom descoperi un exod la popoarelenegre sau amestecate, în ceea ce va deveni mai târziudinastia egipteană. Îi descoperim şi pe cei care au intrat înOg sau acele popoare care au devenit mai târziu strămoşiiincaşilor, sau Ohum, cei care au construit acele ziduri pestemunţi în acea perioadă, prin folosirea acelor puteridezvoltate de acele popoare. Cu aceeaşi putere, cei dincealaltă ţară au devenit primii locuitori ai grotelor şimungelelor în ţara noastră.
Este posibil, în ciuda frazeologiei ciudate şi obscure folosite în „lecturi”, să descifrăm ce s-a întâmplat. Există
o aluzie la folosirea explozibililor pentru combaterea hoardelor de animale, care ameninţau existenţa omului, revelaţii despre emigrările spre Americi, Egipt, Spania şi Portugalia. Paragraful care urmează pare că stabileşte baza câtorva dintre cele mai vechi legende:
Cu indiferenţa persistentă a celor care păstrau rasapură şi popoarele pure, omul a făcut apel la forţele saledistrugătoare ca să le pună în serviciul tiranilor. Acesteforţe distrugătoare, îmbinându-se cu resursele naturale,furnizate de gaze, forţele electrice naturale au provocaterupţii vulcanice din pământ, care se răceau lent, şiaceastă parte de pământ, aflându-se lângă ceea ce numim
azi Marea Sargaselor, s-a scufundat prima. Asta aprovocat un nou exod. De aceea s-au păstrat până în zilelenoastre, în diferite părţi ale lumii, legende ale acelorevenimente făcând aluzie la un „Eden” terestru.
Să studiem acest paragraf, ajutându-ne cu extrase din „lecturile” individuale, ca să vedem dacă reuşim să
stabilim ce s-a întâmplat în Atlantida în acele timpuri îndepărtate.
Mai întâi, este vorba despre proiecţia unor forme de gândire în corpurile materiale, apoi se face aluzie la unele forţe electrice şi aeriene, ca şi cum ar fi existat atunci un program ştiinţific comparabil cu al nostru. Sunt menţionate „forţe atomice”, precum şi mijloace de transport. Mai târziu, aceste descoperiri ştiinţifice au fost consacrate unor forţe distructive. Citatele următoare par să se refere la această perioadă:
[...] în Atlantida înainte de prima dintre forţele distrugătoare: entitatea construia acele aparate pentrutransportarea acelor maşini de distrugere, care navigau în
aer cât şi sub apă. (1735-2,16 octombrie 1930)
[...] pe pământul Atlant în prima dintre perioadele în care popoarele începeau să aplice aceste legi referitoare la combustie [...] entitatea era expert în folosirea ascensorului pentru nevoile construcţiei pe pământ. (1730-1,14 august 1930)
[...] în Atlantida înainte de sosirea forţelor distrugătoare, [entitatea] asociată cu comunicaţiile,
