horoscopul.

Între această zi de 11 octombrie 1923 şi moartea sa, 3 ianuarie 1945, Cayce avea să facă aproximativ 2.500 de

„lecturi” referitoare la vieţile anterioare ale indivizilor pe acest pământ şi la repercusiunea lor. Aceste „lecturi de viaţă” dezvăluiau faptul că voinţa individului, îmbinându-se cu influenţele încarnărilor precedente, afectau existenţa prezentă mai mult decât datele astrologice.

„Lecturile” se referă, în general, la probleme psihologice şi servesc mai ales drept ghid în alegerea unei profesiuni sau în relaţiile umane. Temerile refulate, barajele mentale, vocaţiile, dificultăţile maritale sunt doar câteva dintre problemele explicate de ceea ce Edgar Cayce numea „schemele karmice”, ce se ivesc din vieţile anterioare ale sufletului pe acest pământ. După spusele lui, karma era o lege universală de cauză şi efect, furnizând sufletului ocazia să se amelioreze, mental, spiritual sau fizic. Fiecare suflet (numit „entitate”), revenind pe planul terestru, în corpul unui alt om, păstrează în subconştient caracteristicile, capacităţile intelectuale şi calităţile acumulate în cursul vieţilor anterioare. Totuşi, entitatea trebuie să combată influenţa vieţilor în cursul cărora stările sufleteşti negative -

precum ura, teama, cruzimea şi cupiditatea - i-au întârziat progresele.

Astfel, sufletul trebuie să profite de re-naşterile sale succesive, ca să echilibreze schemele karmice negative şi pozitive, înăbuşind impulsurile egoiste şi încurajând sau

exaltând calităţile constructive şi altruiste. Aceasta ne duce cât se poate de natural la unul dintre conceptele cele mai tulburătoare ale lui Cayce: explicaţia unor suferinţe considerate „inutile”. De exemplu, o femeie i-a scris într-o zi:

„Mi-am petrecut viaţa crezând că puterea lui Dumnezeu mă ajuta să trăiesc şi să rămân activă. Acum fac băi de sulf, masaje, ca să încerc să vindec [...] trompa lui Eustache din urechea dreaptă [...] dilatarea colonului şi trecerea îngustă. Sunt constant obosită. Mi-e greu să

stau în picioare. Inima îmi bate cu putere [...] Mă dor picioarele [...] Sciatică [...] De ce am venit pe lume cu un corp fizic atât de dărăpănat? Am trăit un adevărat infern

[...] şi deseori m-am întrebat pentru ce încerc să mă

tratez. Întotdeauna am vrut să fiu folositoare oamenilor, dar nu mai am putere (anemie pernicioasă, angină

pectorală etc.) din copilărie”.

Această femeie venise să ceară un diagnostic, dar, în ultima clipă, s-a răzgândit şi a cerut o „lectură de viaţă”.

„Lectura” i-a dezvăluit că activitatea sa, cu ocazia unei anumite încarnări anterioare, explica suferinţele actuale: Entitatea a făcut parte din anturajul lui Nero şi i-a persecutat în mod activ pe creştini. De aceea, această

entitate suferă azi în corpul ei. (5366-1) Totuşi, aceeaşi „lectură” amintea alte încarnări, care indicau o dezvoltare spirituală:

Entitatea nu trebuie să-şi piardă speranţa, căci, prindiversele sale încarnări, a progresat de la nivelul cel mai

de jos la un nivel care, probabil, nu va mai necesita o nouă

întoarcere pe acest pământ. Nu că ar fi atins perfecţiunea,dar există alte domenii de dezvoltare, dacă îşi menţineidealul-cine va spune trandafirului cum să fie frumos? Cinepoate să confere glorie soarelui care răsare? Păstrează-ţicredinţa care te-a călăuzit. Mulţi vor fi cei care vor beneficiade răbdarea ta, de perseverenţa şi de dragostea tafrăţească. (5366-1)

În una dintre încarnările sale, conform „lecturii”, entitatea îşi iubise căminul, familia, unde chiar şi servitorii erau îndrăgiţi şi apreciaţi ca nişte rude.

Această femeie a descoperit în „lectura de viaţă”

explicaţia suferinţelor sale fizice, precum şi curajul de a depăşi dificultăţile. Răspunzând la un chestionar, redactat la câţiva ani de la prima „lectură”, ea a dezvăluit că din copilărie suferea de o gravă diformitate dorsală, pe care medicii o considerau incurabilă, şi care avea să-i provoace eventual moartea. A fost nevoită să facă eforturi supraomeneşti ca să facă faţă suferinţelor. În plus, la vârsta de patruzeci de ani, nu se mai putuse folosi de un deget.

„Multe accidente pe vremea când eram copil. Un deget amputat, mâna strivită, dar am recăpătat în parte posibilitatea de a o folosi... Încerc să mă conformez unui ideal elevat, mă străduiesc să-i ajut pe ceilalţi să

procedeze la fel. Când aveam o servitoare, ea făcea parte din familie. Depun permanent eforturi în încercarea de a atinge perfecţiunea, dar sunt, natural, foarte departe de

ea. Am sperat întotdeauna că nu va mai fi nevoie să

retrăiesc.

În copilărie, şi chiar până la douăzeci de ani, părinţii s-au temut pentru viaţa mea; condamnată de mai multe ori de medici; dar, cu voinţă, m-am agăţat de viaţă, în pofida suferinţelor neîncetate. Medicina părea că îmi agravează cazul”.

Chestionarul punea solicitantei întrebări specifice despre încarnarea ei în epoca lui Nero, cum se indica în

„lectură”: Nu credea că ar fi putut foarte bine să se fi încarnat în Persia, în Grecia antică sau în India? Ea a răspuns:

„Când eram mică, mama a ţinut să iau lecţii de pian, dar nu aveam talent. La sfârşitul anului, profesorul de muzică i-a spus că îmi pierdeam timpul. Totuşi, învăţasem uşor şi foarte repede melodia din Ben Hur („Cursa de care”) şi o cântam deseori, cu un succes care surprindea pe toată lumea. Când mă uitam la partitură, mi se părea că la acţiune iau parte caii porniţi în galop, carele, arenele din Roma şi mulţimea spectatorilor.

Astăzi, la cincizeci şi şapte de ani, cred că încă aş mai putea să cânt această bucată, deşi nu m-am mai atins de pian de mai bine de patruzeci de ani. E singura piesă pe care am cântat-o vreodată”.

Această femeie a depăşit dificultăţile datorită voinţei, răbdării şi rugăciunii. Câţiva ani mai târziu, scria:

„Astăzi sunt perfect sănătoasă şi par mai tânără

decât la douăzeci de ani”.

Este evident, citind corespondenţa acestei femei, că

are tendinţa să dramatizeze. Am putea interpreta, dacă

nu am merge prea departe, acest exemplu de karmă ca pe o pedeapsă aplicată de Dumnezeu pentru păcatele comise în Roma antică. Dar dacă unele karme pot să ducă

la afecţiuni fizice sau la calităţi extraordinare, de cele mai multe ori ele se văd reflectate în tandreţea, aptitudinile şi interesul unui individ.

Cele mai multe talente şi tendinţe moştenite de la încarnările anterioare sunt uşor detectabile. De exemplu, într-o „lectură de viaţă”, făcută unei fetiţe de cinci ani, Edgar Cayce a dezvăluit că trăise pe vremuri în Franţa, unde fusese artistă sau decoratoare, şi a adăugat: Entitatea va încerca să-şi clădească o carieră. Chiar dacă se căsătoreşte foarte tânără, va căuta o carieră.

(1635-3)

Această fetiţă mai trăise şi în Egipt, pe timpul lui Moise şi Iosua şi, deşi egipteancă, avea pe atunci prietenie şi compasiune faţă de poporul evreu. Această „lectură”

indică şi gustul pentru călătorii:

Entitatea va căuta totdeauna să călătorească, să

evadeze, să plece cu vaporul. (1635-3) Mama copilului a întreţinut apoi o corespondenţă

susţinută cu Cayce. Dacă nu s-a semnalat nimic senzaţional, este totuşi interesant de observat că, micuţă

fiind, acestei fete îi plăcea în mod deosebit să deseneze vapoare. Mai târziu, mama ei a fost frapată când a văzut-o interesându-se cu pasiune de problema negrilor. Îşi

exprima foarte liber opiniile, spunând că avea mai multă

simpatie pentru evrei decât pentru negri, că evreii aveau o cultură remarcabilă şi că, în ciuda acestui fapt, suportau o ostracizare nedreaptă. Cunoştea evrei, spunea ea, care erau oameni cu totul superiori, suportând această discriminare fără să se revolte.

În cursul ultimului său an la universitate, a devenit profesoară suplinitoare de franceză la un liceu unde unii dintre elevi abia dacă erau mai tineri decât ea. A fost nevoită să lucreze ca să-şi termine studiile, făcând secretariat după cursuri şi în timpul vacanţei, străbătând zilnic distanţe mari, căci universitatea, liceul, locul unde muncea o jumătate de normă şi domiciliul erau foarte departe unele de celelalte. După ce şi-a obţinut diploma, a călătorit mult, în calitate de învăţătoare în cadrul Asistenţei Sociale.

Această povestire nu are nimic spectaculos, totuşi se cuvine să remarcăm câteva puncte interesante: 1. Înclinaţia spre limbi străine şi în special spre franceză.

2. Sentimentele faţă de evrei.