Continentul Atlantida ocupa o poziţie situată întreGolful Mexicului, pe de o parte, şi Marea Mediterană, pe dealtă parte. Vom găsi dovezi ale existenţei acestui continentpierdut în Pirinei, în Maroc, în Hondurasul britanic, înYucatan şi în Statele Unite. Au rămas unele emergenţe [...]
care, într-o anumită epocă, au făcut probabil parte din
acest mare continent. Indiile Occidentale britanice sauinsulele Bahamas fac parte dintre aceste vestigii. Dacă amface sondaje geologice în aceste insule sau în „CurentulGolfului” şi mai ales în Bimini, se vor găsi cu siguranţă
dovezi clare. (364-3)
Această „lectură” situează fostul continent sau insulele Atlantidei în mijlocul Oceanului Atlantic, după
cum a scris Platon. Ea dă numele pământurilor de undelocuitorii au fugit, dar şi locurile unde s-ar putea
descoperi încă şi astăzi urmele acestei civilizaţii uitate.
Într-o altă „lectură”, puţin mai recentă, referitoare la Atlantida, răspunsurile la unele întrebări aduc noi informaţii asupra aspectului suprafeţei terestre în acele vremuri îndepărtate.
Î.6: Puteţi să descrieţi suprafaţa Pământului laapariţia celor cinci proiecţii ale raselor?
R.6: La început, sau ceea ce cunoaştem ca fiindînceputul, sau în timpul caucazian sau carpatic, sau alGrădinii Edenului, pe acest pământ care este acum îndeşert, precum şi în munţi, părţile extremei de nord erauatunci la sud, adică regiunile polare erau atunci întoarseastfel încât să ocupe regiunile tropicale sau semitropicale;este aşadar greu de descris schimbarea. Nilul se vărsa înAtlantic. Ceea ce astăzi este Sahara era o regiune locuită
şi foarte fertilă. Şi ceea ce azi este porţiunea centrală aacestei ţări (Statele Unite) sau bazinul fluviului Mississippiera atunci în ocean, sub apă; numai platoul era la
suprafaţă sau acele regiuni care astăzi fac parte dinNevada, din Utah şi din Arizona. Coasta noastră de est, dela marginea Atlanticului, făcea partea din continentulAtlantida. Anzii, sau coasta pacifică a Americii de Sud,ocupa atunci coastele extrem-orientale ale Lemuriei. Uraliişi stepele din nord erau un ţinut tropical, iar deşerturileMongoliei, regiuni fertile. Oceanele erau răsturnate, încelălalt sens; nu purtau numele de astăzi. Atunci de undeprovin numele lor actuale? Care e legenda legată de acestenume? [...] Astfel, vedeţi, odată cu schimbările, şi ridicările,şi cataclismele de pe pământul atlant, şi după ce a avut locinversarea axei terestre, rasa albă şi rasa galbenă au venitsă se stabilească în acea parte a Egiptului, a Indiei, aPersiei şi a Arabiei. (364-13,1932)
Se cuvine să subliniem această aluzie la „inversarea axei terestre”. Cercetări geofizice recente au permis să se descopere că însuşi câmpul magnetic al Pământului pare să-şi fi schimbat de mai multe ori direcţia într-un trecut îndepărtat. Acest fenomen este atribuit unei inversări a polarităţii magnetice, dar nu s-a dat nici o explicaţie. În mod natural, răsturnarea Pământul pe axa sa sau deplasarea unor vaste suprafeţe terestre pe un nucleu încă în fuziune ar produce aceleaşi efecte, dar această
idee pare mai puţin logică geologilor decât inversarea neexplicată a unei polarităţi magnetice.
Î.5: Apariţia celor cinci rase s-a produs simultan?
R.5: Au apărut toate în acelaşi timp. (364-13) La treizeci de ani după „lectura” pe care am reprodus-
o, Evening Bulletin din Philadelphia, din 3 mai 1963, publica un articol despre lucrările profesorului Carleton S. Coon, etnolog şi profesor de antropologie la muzeul Universităţii din Pennsylvania, care tocmai se pensionase. Articolul amintea emoţia provocată de publicarea, în 1962, a lucrării profesorului Coon, Originea raselor, şi de teoria sa privitoare la cele cinci rase diferite originare, şi cita unul dintre pasajele cele mai importante: „Omenirea a fost divizată în cinci rase sau subspecii, în urmă cu o jumătate de milion de ani şi poate chiar mai mult, şi aceste cinci rase s-au dezvoltat independent unele de altele. Homo erectus a devenit Homo sapiens nu numai o singură dată, ci de cinci ori, pe măsură ce fiecare dintre cele cinci subspecii depăşea pragul critic al inteligenţei. Au putut să treacă până la 200.000 de ani între timpul în care prima dintre subspecii a devenit inteligentă şi cel în care a ajuns la ea şi cea de a cincea”.
Răspunsul la o altă întrebare referitoare la aceste cinci proiecţii deschide perspective filosofice infinite.
Î.4: De ce a fost aleasă cifra 5 pentru proiecţia celorcinci rase?
R.4:Asta - acest element - reprezintă omul în forma safizică, şi atributele îi permit să devină conştient de spiritualşi de fizic. Ca şi simţurile, ca şi senzaţia forţelor diverse pecare le aduce omului activitatea lui în sfera în care se află.
(364-13)
Acest răspuns, destul de obscur, ar putea să se
traducă, după părerea mea, printr-o aluzie la cele cinci simţuri: auzul, mirosul, văzul, pipăitul, gustul. Ea pare să indice că aceste fiinţe spirituale s-au proiectat în corpuri materiale ca să cunoască mai bine şi să
experimenteze aceste simţuri sau senzaţii comune corpurilor fizice.
„Lecturile” lui Edgar Cayce implică în mod indiscutabil o creaţie spirituală urmată de apariţia terestră, sau în materialitate, a acestor suflete sau spirite pure. După părerea mea, aceasta este perfect conform cu conceptul biblic al Creaţiei: „Apoi Dumnezeu a zis: Să
facem un om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza I, 26 etc.). Aici este vorba, cu siguranţă, de o creaţie spirituală. Aceste suflete, sau creaţii spirituale, trebuie să fi existat în altă parte sau la un alt nivel de conştiinţă, în timp ce pe Pământ se dezvolta viaţa animală.
Unele dintre citatele următoare prezintă idei interesante despre prima apariţie a omului pe Pământ.
Din păcate, nu au fost pomenite niciodată. Este sigur, totuşi, că aceste „lecturi” fac aluzie la un timp infinit de îndepărtat. Îl aducem în discuţie ca să demonstrăm că, după Edgar Cayce, era unul dintre locurile unde omul a apărut pentru prima dată pe Pământ sub forma sa materială.
La acea epocă aşadar, cu vreo nouăzeci-o sută de miide ani înainte ca Berbecul să intre în India, trăia pe acestpământ al Atlantidei un anume Ameilius, primul care
notase separarea fiinţelor care locuiau în această parte asferei terestre ca entităţi distincte mascul şi femelă sauindivizi. În ceea ce priveşte forma lor în sens fizic, aceastaera mai mult de natura unor forme de gândire, saucapabile să se mişte în direcţia pe care o lua dezvoltareasau gândirea lor, cam ca amibele în apa iazurilor sau dintr-un lac de astăzi. Luând formă, ca să-şi satisfacă dorinţa aceea ce fusese construit sau adăugat creaţiei lor materiale,fiinţele s-au întărit, cu aspectul corpului uman existent înacea eră, cu acea culoare luată din mediul înconjurător,cum face astăzi cameleonul. Astfel, s-a elaborat o fiinţă subformă roşie sau de culoare, cunoscută mai târziu caaparţinând rasei roşii. Deci, acestea, capabile să
folosească, pentru evoluţia lor gradată, toate forţele carese manifestau în mediul lor individual, au trecut prin aceleperioade de dezvoltare, după cum au făcut imediat rasagalbenă, rasa neagră sau albă, în alte părţi ale lumii; daracolo s-au dezvoltat mult mai repede decât în altă parte,datorită facilităţilor de dezvoltare proprii, şi dacă
distrugerea acestui continent şi a popoarelor depăşeşte totce a fost cunoscut, au rămas totuşi urme în stâncă. Deaceea, influenţa lor s-a extins la viaţa popoarelor la care s-au refugiat după exodul lor. Chiar şi astăzi, fie direct,reîncarnându-se pe Pământ, fie printr-un efect mentalasupra gândurilor indivizilor, ei îi pot influenţa pe aceştia,şi grupurile, şi naţiunile din timpul prezent. (364-3) Astfel, după Edgar Cayce, rasa roşie s-a creat în Atlantida şi dezvoltarea ei a fost rapidă.
Citatele precedente sunt extrase dintr-o „lectură”
generală despre Atlantida, dar alte „lecturi” individuale fac şi ele aluzie la încarnări extrem de vechi. Astfel, unul dintre solicitanţi trăia pe pământul atlant în acele timpuri care au precedat venirea lui Adam pe Pământ, printre cei care erau atunci proiecţii de gândire şi corpul fizic comporta unul din cele două sexe în acelaşi corp. Era totuşi mare muzician şi cânta la instrumente de suflat. (5066-1, mai 1944)
Este interesant să comparăm datele extraselor următoare şi să notăm în ce măsură „lecturile”
individuale făcute la distanţă de câteva luni, în 1944, dezvoltă un concept avansat cu doisprezece ani mai înainte:
[...] pe pământul atlant, cu ocazia separării corpurilor în entităţi mascul şi femelă. (2121, februarie 1932)
[...] în Atlantida, când s-a produs prima divizare a sexelor; printre primele vlăstare ale acestei divizări, entitatea era una dintre primele prinţese ale acestei epoci.
(2753-2, iulie 1944)
[...] trăind în Atlantida înainte de Adam - păzitor al celor ce se numeau lucruri sau servitori, sau lucrători ai poporului -, entitatea a simţit nevoia de schimbare sau reformare, pentru ca fiecare individ să aibă dreptul să
