Doamna Cayce: Vei vedea reluându-se în faţa taexistenţa pe planul terestru a lui X, născut la 22 noiembrie1910, la Pine Bluff, Arkansas, şi existenţa terestră aacestei entităţi ca Asmenn, în Atlantida, în perioadaprimelor forţe distrugătoare. Vei prezenta biografia acesteientităţi în acea epocă, progresul, dezvoltarea şi regreseleexistenţei sale. Vei răspunde la întrebările puse, referitoarela asociaţiile prezente şi influenţele acestei existenţeanterioare.
E.C.: Da, avem în faţa noastră arhivele acestei entităţinumită astăzi X şi ale primelor sale activităţi în existenţaatlantă sub numele de Asmenn. [...] Găsim că în acesteperioade nu era nevoie să munceşti ca să poţi trăi [ca în prezent], ci indivizii, care erau copiii Legii lui Unu, şi alţii, care erau copiii lui Belial [în primele timpuri], erau serviţi de automate sau LUCRURI. Aceste lucruri erau păzite de indivizi sau de grupuri ca să se ocupe de sarcinile casei sau să cultive câmpurile, sau să îndeplinească activităţi de artizani. Şi referitor la aceste „lucruri”, multe forţe turbulente au devenit factori determinanţi între copiii Legii lui Unu şi fiii lui Belial. Căci unii reprezentau ceea ce am numi astăzi Binele şi Răul sau o gândire şi un scop spiritual, pe de o parte, şi o gândire sau dorinţă şi scop material, pe de altă parte. În consecinţă, entitatea a intratîn această experienţă de viaţă ca un copil al Legii lui Unu
sau al unui singur scop.
VIAŢA entităţii, comparată cu prezentul, s-ar număraîn ani în loc de săptămâni; căci, în această experienţă, atrăi cinci, şase sau şapte sute de ani nu înseamnă mai multdecât a trăi până la vârsta de cincizeci, şaizeci sauşaptezeci de ani în prezent.
În consecinţă, ca să fiu înţeles, trebuie să fie transpuseaceste fapte în experienţa mentală a entităţii astăzi. Găsimcă această entitate, după cum a fost indicat, era FIZIC
îndrăgostită de un copil al fiilor lui Belial. De aici, factoriturbulenţi. A existat o tentativă pentru a influenţa entitateaşi a o împiedica să se asocieze cu copiii lui Belial.
Căci, dacă o comparăm cu viaţa noastră prezentă,asocierea ar fi fost cea a unei tinere fete cu bărbaţidesfrânaţi sau dedându-se numai la satisfacerea poftelorde orice natură. Ei au adus bulversări în viaţa entităţii; căcia avut asocieri sau conjugări cu fiii lui Belial. Astfel, aapărut gustul pentru plăcerile fizice şi reacţii fizice, care seaflau în conflict cu învăţătura şi natura celor care fuseseră
însoţitorii şi asociaţii entităţii.
Această încarnare a fost deci tulburată, bulversată, şitotuşi nu şi-a pierdut niciodată conştiinţa nevoii de a sepăstra pe drumul drept şi de a se îndrepta, trup şi suflet,spre asocieri sau activităţi corecte.
...Astfel, găsim în prezent, asocierile care s-au produscu acest individ prezentând această existenţă, şi chiaraceea cu care entitatea a fost asociată în timpul aceleiexperienţe, şi au apărut decepţii, faptul de a nu fi
satisfăcută în întregime în sine faţă de asocierea perfectă,sau de a nu fi cunoscut niciodată influenţa cooperăriiperfecte. (1968-2, 25 ianuarie 1940)
„Lectura” dădea apoi sfaturi acestui cuplu, ca să-şi rezolve dificultăţile, subliniind necesitatea unui efort comun. După Edgar Cayce, cele mai multe probleme familiale rezultă din asocieri cunoscute cu ocazia încarnărilor precedente.
Asta nu înseamnă că toate certurile de familie pot să
fie atât de uşor rezolvate, aruncând vina pe vechile încarnări. Dar dacă reîncarnarea este un fapt şi dacă ne găsim în general asociaţi cu persoane pe care le-am cunoscut în alte vieţi, este foarte probabil ca numeroase probleme să rezulte din acţiunile noastre anterioare. Şi mai important: modul nostru de a aborda aceste probleme poate foarte bine să ne determine viitorul, ca indivizi şi ca naţiuni. Numeroase persoane, pentru care Edgar Cayce a făcut „lecturi” individuale, au putut să
rezolve un mare număr de dificultăţi, străduindu-se să
alunge din viaţa lor egoismul şi egocentrismul. Viitorul unei naţiuni poate deseori să depindă de idealul cetăţenilor ei şi de atitudinea lor, unii faţă de alţii. După
Edgar Cayce, numeroşi americani de astăzi sunt influenţaţi de prima încarnare în Atlantida. O trecere în revistă a ceea ce i s-a întâmplat acestui continent nefericit şi a cauzelor acestor cataclisme ar putea eventual să ajute Statele Unite să nu mai facă aceleaşi greşeli.
Alte „lecturi” referitoare la această
perioadă
îndepărtată fac aluzie la descoperiri ştiinţifice
comparabile cu cele din epoca noastră. Limbajul este lipsit de precizie, desigur, dar ar putea să fie asimilat celui al unui „clarvăzător” din anii ‘30, încercând să descrie invenţii precum raza laser sau bomba atomică, într-o epocă în care nimeni nici măcar nu-şi imagina aceste descoperiri.
[...] locuind pe pământ atlant, în timpul stabilirii fiilor lui Belial-retragerea Legii lui Unu -, [entitatea] preoteasă a unui templu construit în opoziţie cu Fiii Legii lui Unu, în epoca în care fusese descoperită influenţa unei activităţi radiale a razelor soarelui, transformate în cristale în gropile care stabileau contacte cu influenţele interne ale Pământului. (263-4, 6 martie 1935.)
[...] în Atlantida, în acea vreme când se produceau distrugerile sau separările pământului, în cursul primei distrugeri [...] printre cei care au ajutat la prepararea explozibililor sau a acelor instrumente care puneau în mişcare focurile din centrul Pământului, transformate astfel în forţe distrugătoare. (621-1, 21 iulie 1934) Astfel, aparate distructive, create de om, au declanşat erupţii vulcanice şi cutremure de pământ. Aceasta a contribuit la schimbarea suprafeţei Pământului.
Atlantida a fost distrusă în mare parte.
[...] în Atlantida, la a doua divizare sau când a survenit distrugerea pământurilor, care au făcut din Poseidia porţiunea care a rămas, unde erau cei mai activi fii ai Legii lui Unu. Acele timpuri când intrau în aplicare
multe dintre lucrurile descoperite sau redescoperite azi,precum aplicarea energiei la modurile de transport, precumşi folosirea unor mijloace naturale care să ajute laameliorarea recoltelor destinate consumului individual - operioadă în care se căutau activ mijloace de ameliorare aconfortului şi în care se consacrau multe eforturi lainventarea maşinilor de tot felul. (2562-1, 9 mai 1941)
[...] pe pământ atlant, exact înainte deprima divizare a pământurilor, când se foloseau multe dintre acele influenţe, care sunt din nou descoperite şi pe care fiii lui Belial le-a transformat în forţe distrugătoare, cele de care ar fi putut să beneficieze comunicaţiile, transporturile etc.
(2560, 8 mai 1941)
Ar fi bine să comparăm aceste două „lecturi”, făcute în 1941, cu citatul următor extras din Encyclopedia Britannica, ediţia 1954 (voi. 2), figurând la rubrica
„Energie atomică”:
„În 1938, O. Hahn şi F. Strassmann au demonstrat că bariul, un element pe jumătate greu, era unul dintre produsele rezultate din bombardarea uraniului cu neutroni. Semnificaţia acestei descoperiri a fost comunicată de Lise Meitner şi O.R. Frisch, refugiaţi din Germania la Copenhaga, lui Niels Bohr, care se pregătea să plece în Statele Unite. Ajungând acolo, în ianuarie 1939, Bohr a discutat despre această descoperire cu Einstein, J.A. Wheeler şi alţi savanţi. Prezenţa bariului însemna că uraniul fusese fracţionat în două părţi aproape egale, un salt înainte prodigios în transformarea
elementelor. Calculele au demonstrat că o astfel de reacţie ar trebui să producă de zece ori mai multă energie decât dezintegrările nucleare cele mai violente.
Experienţele au confirmat cu rapiditate acest lucru.
Bohr şi Fermi au amintit de această reacţie, numită
fisiune, la o conferinţă despre fizica teoretică ţinută la Washington, la 26 ianuarie 1939, şi Fermi a sugerat că
prin acest procedeu ar putea să fie eliberaţi neutroni.
Dacă aşa stăteau lucrurile şi dacă numărul era mai mare de unul, unele pierderi ar fi putut să fie tolerate, lăsând, totuşi, un neutron să permită producerea unei noi fisiuni a uraniului şi să se continue o reacţie în lanţ în uraniul ars. Această sugestie a provocat păreri diverse. Unii fizicieni s-au repezit spre laboratoarele lor ca să înceapă
o cercetare asupra neuronilor de fisiune. Au fost descoperiţi aproximativ 2 1/2 prin fisiune, dar numărul a fost ţinut secret în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cercetările au continuat în 1940 şi s-a descoperit că fisiunea observată în uraniul ordinar nu provenea de la U-28, ci de la U-235, un izotop prezent numai într-o parte din 140. Experienţele au continuat tot anul 1941, şi la 2 decembrie 1941, la Universitatea din Chicago, s-a reuşit prima producere continuă de energie atomică. Un număr considerabil de savanţi, ingineri şi tehnicieni contribuiseră la acest triumf al experienţei, al deducţiei şi al teoriei”.
De la prima descoperire a energiei atomice şi saltul prodigios care a rezultat de aici pentru tehnologie,
dezvoltarea subproduselor sale s-a dovedit şi mai preţioasă pentru om decât aplicaţia directă sub formă de forţă explozivă. Astăzi, ca - poate - altădată în Atlantida, omul a devenit stăpânul unei surse de energie destul de puternică pentru a fi la fel de bine blestem, nu numai binefacere.
