— Două femei, remarcă Ah Quee sceptic.
— Da, zise Ah Sook.
Ezită iniţial, apoi îi povesti ce descoperise el în acea dimineaţă: faptul că, în realitate, văduva lui Crosbie era exact aceeaşi femeie care deţinuse localul La calul bălan din Darling Harbour, altfel spus, persoana care depusese mărturie împotriva lui Ah Sook la proces şi cea care fusese cândva amanta duşmanului lui, Francis Carver. Anterior Lydia Greenway, numele ei era acum Lydia Wells.
Ah Quee avu nevoie de câteva clipe ca să digere aceste informaţii.
— Asta e o capcană, spuse el în cele din urmă.
— Ba nu, zise Ah Sook. Am venit aici din proprie iniţiativă, nu fiindcă aşa mi s-a spus să fac.
— Aceasta este o capcană care ţi se întinde ţie, spuse Ah Quee. Sunt sigur de asta. De ce altminteri să te invite în mod expres la petrecerea de diseară? Tu nu ai nicio legătură cu domnul Staines. Ce rost are prezenţa ta la o petrecere de bun venit organizată în cinstea lui?
— Urmează să joc un rol într-o scenetă. Voi sta jos pe o pernă, pretinzând că sunt o statuie, o afirmaţie care i se părea o prostie până şi lui Ah Sook, care se grăbi să adauge: E ca un fel de teatru. O să primesc un onorariu pentru participarea mea.
— O să-ţi dea bani?
— Da, ca actor.
Ah Quee îl studie atent câteva momente.
— Dar dacă femeia asta, Greenway, este încă în cârdăşie cu Francis Carver? Au fost amanţi cândva. Poate că i-a trimis deja vorbă că vei fi şi tu prezent la petrecerea de diseară.
— Carver este plecat pe mare.
— Chiar şi aşa, femeia îi va da de ştire cât de curând posibil.
— Când se va întâmpla asta, eu voi fi pregătit.
— Cum vei fi pregătit?
— Voi fi pregătit, spuse cu încăpăţânare Ah Sook. Nu contează deocamdată cum. Carver este plecat pe mare.
— Femeia îi este devotată şi nu uită că ai jurat să te răzbuni pe el. Nu are cum să-ţi vrea binele.
— Voi fi cu ochii în patru.
Ah Quee oftă. Se ridică în picioare scuturându-se de praf, apoi se opri trăgând adânc aer pe nas. Apropiindu-se de Ah Sook, îl apucă de umeri cu amândouă mâinile.
— Duhneşti a opiu, spuse el. Te clatini pe picioare, Sook Yongsheng. Se simte cum puţi şi de la distanţă!
Era adevărat că Ah Sook trecuse întâi pe la spelunca lui de opiu din Kaniere, ca să îşi fumeze pipa de după-amiază, ale cărei efecte erau foarte vizibile acum; dar nu-i plăcea să fie certat. Se smulse din strânsoarea degetelor lui Ah Quee, spunând pe un ton amar:
— Am o slăbiciune.
— O slăbiciune! strigă Ah Quee trăgând un scuipat pe jos. Nu e o slăbiciune: e o ipocrizie. Ar trebui să-ţi fie ruşine!
— Nu-mi vorbi mie de parcă aş fi un copil.
— Un toxicoman este ca un bărbat infantil.
— Bun, atunci sunt un bărbat infantil, zise Ah Sook. Nu ştiu de ce te deranjează asta pe tine.
— Mă deranjează foarte mult, dacă urmează să te însoţesc diseară.
— Nu am nevoie de protecţia ta.
— Dacă asta crezi tu, află că te înşeli, zise Ah Quee.
— Mă înşel... sunt ipocrit! Halal cuvinte, spuse Ah Sook prefăcându-se că era uluit. Două insulte, când eu am fost atât de politicos cu tine!
— Meriţi să fii insultat, spuse Ah Quee. Ai căzut pradă
drogului care l-a ucis pe tatăl tău şi mai ai tupeul să te numeşti apărătorul lui! Susţii că a fost trădat, cu toate astea tu îl trădezi
de fiecare dată când fumezi opiu!
— Francis Carver l-a ucis pe tatăl meu, spuse Ah Sook păşind în spate.
— Opiul l-a ucis pe tatăl tău, zise Ah Quee. Uită-te la tine –
căci Ah Sook se împiedicase de o rădăcină, fiind cât pe-aci să
cadă. Marele răzbunător, Sook Yongsheng, care abia se mai poate ţine pe picioare!
Furios, Ah Sook întinse o mână, ca să-şi recapete echilibrul, se îndreptă de spate şi se întoarse nervos spre Ah Quee. Avea pupilele negre şi dilatate.
— Cunoşti povestea mea, spuse el. Prima oară, drogul mi-a fost administrat ca medicament. Nu eu am vrut să-l iau. Iar acum nu pot scăpa de sub puterea lui.
