deznădăjduit şi speriat şi pe urmă am făcut o gafă văzând laştirile de transport că ALASTAIR LAUDERBACK avocat pleca încolonii cu următorul vas. Am crezut că era tatăl meu nu ştiam că
avea un fiu nu m-am gândit că acel fiu putea să poarte acelaşinume ca el. Nava aceea a plecat dar şi eu m-am îmbarcat peurmătoarea. Am coborât la Dunedin şi am început să facinvestigaţii cât îmi permiteam. Am fost la discursul tău public, celţinut pe ploaie pe chei unde căpitanul portului ţi-a făcut cadou unceas de buzunar şi tu te-ai arătat foarte încântat. Când te-amvăzut am ştiut imediat că mă înşelasem şi că tu nu erai tatăl meuci fratele meu. Eram prea supărat ca să fi venit la tine atunci iaracum eşti în Lyttelton, un loc unde eu nu îmi permit să plec cuvaporul. Domnule îţi scriu cu o solicitare o rugăminte. Am cheltuitcele 20 £ de la tatăl meu pe această călătorie şi alte necesităţi şinu mai am bani să mă întorc acasă. Mi-am vândut haina dar n-amluat pe ea mai mult de jumătate din preţul pe care l-am plătitdeoarece telalul n-a crezut că era o haină de calitate. Mi-au mairămas doar câţiva penny. Dumneata domnule eşti un demnitar unom care se ocupă de politică filozofie şi drept. Nu am nevoie să mă
întâlnesc cu dumneata dar apelez la caritatea dumitalecrezându-te un bun creştin şi fiindcă voi rămâne mereu
Al dumitale frate
CROSBIE WELLS
Urma, sub nume, o adresă unde putea primi corespondenţă, la o cutie poştală din Dunedin.
Moody puse scrisoarea jos, cuprins de palpitaţii.
Carevasăzică, Lauderback şi Crosbie Wells erau fraţi. Ce întorsătură neaşteptată luaseră lucrurile! Dar Lauderback nu pomenise de această legătură în faţa judecătorului când declarase că ajunsese cu o jumătate de oră prea târziu la Crosbie Wells, găsindu-l mort în casă; şi nici nu îi mărturisise acest lucru prietenului său, agentul maritim Thomas Balfour. Ce motiv avea să ascundă că avea un frate născut ilegitim? Ruşinea, poate? Sau altceva?
Moody luă teancul de scrisori şi se mută la fereastră, unde era mai multă lumină. Despături următoarea scrisoare, înclinând foaia de hârtie spre geam.
Dunedin. Septembrie 1852
Domnule şase luni au trecut de când ţi-am scris prima oară şimă tem judecând după tăcerea dumitale să nu te fi jignit. Nu-miamintesc exact cum am formulat cuvintele însă ţin minte că înultima mea scrisoare m-am prezentat drept fratele tău şi poate că
asta te-a supărat. Îmi imaginez că te doare gândul că tatăl tău nua fost un om perfect. Îmi imaginez că ţi-ai fi dorit să fie altfel. Dacă
e adevărat ce-am spus mai sus te rog să mă ierţi. Domnule înaceste ultime luni veniturile mele au scăzut şi mai mult. Te asigurcă fiind fiu de târfă nu sunt învăţat cu o viaţă de cerşetor însă să
mă rog a doua oară de un om este o ruşine într-adevăr. Totuşi îţiscriu cuprins de disperare. Eşti un om înstărit nu-ţi cer decât costulunui bilet la clasa a treia atâta tot şi pe urmă nu va trebui să maiştii de mine. Aici în Dunedin chivernisesc fiecare bănuţ cum pot.
Am încercat să lucrez în construcţii dar nu sunt făcut pentrumeseria asta. Am fost foarte bolnav suferind de degerături febră şialte beteşuguri din cauza frigului. N-am mai putut munci atât dezelos cum aş fi vrut. Dorinţa mea de a-l întâlni pe tatăl nostruAlistair Lauderback Senior nu a pierit şi sunt conştient că zileletrec căci cum ţi-am mai spus mi-a mărturisit în scris că era foarteaproape de moarte. Mi-ar plăcea să vorbesc cu el măcar o dată
înainte de acest trist eveniment doar cât să ne vedem unul cucelălalt şi să vorbim ca bărbaţii. Te rog domnule te implor îngenunchi să îmi dai bani ca să mă duc acasă. Nu vei mai auziniciodată de mine îţi jur. Nu sunt nimic mai mult decât
Prietenul dumitale recunoscător
CROSBIE WELLS
Moody nu făcu nicio pauză înainte de a trece la următoarea scrisoare; cu mâna liberă, bâjbâi după un scaun şi se aşeză, continuând să citească.
Dunedin. Ianuarie 1853
Domnule cum să interpretez această tăcere iată întrebarea dinmintea mea. Cred că ai primit corespondenţa mea dar dintr-unmotiv de principiu refuzi să răspunzi sau să întinzi o fărâmă dinmila ta copilului bastard al părintelui tău. Aceste scrisori nu aufost dictate cuiva. Eu însumi le-am scris şi de asemenea ştiu să
citesc şi deşi mă laud singur tot îţi voi spune că preotul meuparohial părintele Wells a menţionat nu o dată că eram un băiat
nemaipomenit de deştept. Declar toate astea pentru a arătalimpede că eu nu sunt un derbedeu deşi condiţia mea socială eumilă. Poate vrei o dovadă a faptului că sunt copil nelegitim. Poatecrezi că vreau să te şantajez. Pe cuvântul meu de onoare că nu eaşa. De când ţi-am scris ultima oară, nevoile şi dorinţele mele nus-au schimbat. Nu vreau să stau în această ţară domnule nu amdorit niciodată o asemenea existenţă. Cu suma de 20£ m-aş puteaîntoarce în Anglia şi după aceea să nu mai rostesc niciodată
numele dumitale.
Al dumitale cu sinceritate
CROSBIE WELLS
Dunedin. Mai 1853
Domnule ştiu din ziarele locale că ai preluat postul deguvernator al falnicei provincii Canterbury. Ai preluat postul şi aidonat onorariul dumitale pentru scopuri caritabile un gest nobildomnule dar pe care eu l-am observat cu tristeţe. Mă întrebamdacă te-ai gândit la mine când ai donat cele 100 de lire sterline. Nuam mijloacele necesare de a merge la Lyttelton unde eştidumneata şi cu atât mai puţin înapoi acasă. Nu m-am simţitniciodată mai singur ca în acest ţinut uitat de lume precis veiînţelege asta fiind şi dumneata britanic. Aici în casă îţi intră
umezeala în oase şi dârdâi de frig şi în mai toate dimineţile mă
scol cu o crustă de gheaţă peste picioare. Nu sunt făcut pentrucondiţiile grele de la capătul lumii şi îmi plâng soarta zilnic.
Domnule în anul acesta care a trecut am economisit doar 2£ 10 s.
4 d. şi am cheltuit acum 4 d. pe aceste pagini şi timbre. Te implorsă mă ajuţi
Un om la ananghie
CROSBIE WELLS
Dunedin. Octombrie 1853
Domnule scriu în mare deznădejde. Sunt sigur acum că
dumneata nu îmi vei răspunde niciodată la scrisori şi până şi euun fiu de târfă sunt prea mândru ca să mă milogesc din nou. Suntun păcătos ca tatăl nostru aşchia nu sare departe de trunchi cumspune o zicală. Dar în copilărie am învăţat că milostivenia este ovirtute primară ce trebuie practicată mai ales când nu este nevoie
de ea. Dumneata domnule nu te comporţi ca un creştin. Amcredinţa că dacă ar fi ca situaţia noastră să se inverseze eu nu aş
menţine această crudă tăcere cu care mă tratezi dumneata pemine. Fii liniştit nu voi implora din nou mila dumitale însă vreau să
ştii de deznădejdea mea. Am urmărit cariera dumitale în paginilepublicaţiei Otago Witness şi ştiu că eşti un om cu posibilităţifinanciare şi principii multiple. Eu nu am niciunul dintre acesteprivilegii dar cu toată condiţia mea abjectă sunt mândru să mă
