EXPEDITOR DANFORTH SHIPPING
CĂRĂUŞ GODSPEED
— Vreau să păzeşti chestia asta, spuse Carver.
— Ce-i înăuntru?
— Nu te priveşte ce-i înăuntru. Vreau doar să stai cu ochii pe cufăr până vin eu înapoi. Două ceasuri, poate. Trei, eventual. Am nişte treburi în oraş. Capeţi o liră de aur pentru asta.
Staines ridică din sprâncene.
— O liră de aur – ca să păzesc un cufăr trei ceasuri? Dar pentru ce?
— Îmi faci mie o favoare, spuse Carver. Şi eu te răsplătesc.
— Pesemne că e teribil de preţios, spuse Staines.
— Pentru mine, da, spuse Carver. Ia zi, faci treaba?
— Păi, da, bine, zise Staines zâmbind. Ca o favoare. Cu multă
plăcere.
— Nu strică să ai un pistol, spuse Carver ducându-se la sertar.
Staines era atât de uimit, încât pufni în râs.
— Un pistol? zise el.
Carver găsi un revolver cu un singur foc, ridică închizătorul şi se uită înăuntru. Dând mulţumit din cap, fixă închizătorul la loc şi îi dădu lui Staines revolverul.
— Să înţeleg că s-ar putea să trebuiască să-l folosesc? spuse Staines întorcându-l pe toate părţile.
— Nu, zise Carver. Doar fluturi cu el ameninţător dacă intră
careva aici.
— Să flutur cu el?
— Da.
— Şi cine o să intre?
— Nimeni, spuse Carver. Nimeni nu o să intre aici.
— Ce este în cufăr? insistă Staines. Chiar consider că ar trebui să-mi spui. Ştiu să păstrez un secret.
Carver scutură din cap.
— Cu cât ştii mai puţin, cu atât mai bine.
— Nu e vorba că ştiu mai puţin; e vorba că nu ştiu nimic!
Sunt complice la ceva? Se dă vreo spargere? Zău, domnule Carver, pot să păstrez un secret.
— Mai e un lucru, spuse Carver. Doar pentru astăzi, numele meu nu este Carver. Este Wells. Francis Wells. Dacă vine să
întrebe careva, eu sunt Francis Wells. Nu mă întreba de ce.
— Doamne Sfinte, zise băiatul.
— Ce?
— Nimic, doar că eşti teribil de misterios.
Carver se burzului dintr-odată la el.
— Dacă dispari de-aici, înseamnă că ai încălcat clauzele contractului nostru. Voi avea motive să cer despăgubiri, în ce formă voi considera eu că mi se cuvin.
— Nu dispar de-aici, spuse băiatul.
— Stai cu ochii pe cufărul ăla până vin eu înapoi şi o să pleci de-aici cu o monedă de aur. Cum mă cheamă pe mine?
— Domnul Wells, spuse băiatul.
— Fă bine şi ţine minte. Vin peste trei ore.
După ce Carver a ieşit din cameră, Staines a pus pistolul pe masă, cu ţeava spre perete, şi s-a aşezat în genunchi, ca să se uite la cufăr. Încuietoarea era prinsă într-un lacăt. A ridicat lacătul, ca să examineze profilul găurii de la cheie, observând, spre satisfacţia lui, că sistemul de închidere era foarte simplu.
