Surâzând dintr-odată, a scos din buzunar un briceag, a tras lama afară şi a potrivit vârful cuţitului în gaura cheii. Forţând încuietoarea, din aproape în aproape, cam după un minut, mecanismul a cedat.
CUPRU
În care suspiciunile lui Wells se adâncesc; Anna începe să fieîngrijorată; şi un pachet soseşte la Casa marilor delicii, adresatdoamnei Wells.
Crosbie Wells a citit Otago Witness de sus până jos, într-o tăcere desăvârşită. Când a terminat, a scuturat ziarul ca să-l îndrepte, l-a pliat meticulos pe îndoitura deja formată şi s-a ridicat de pe scaun. Doamna Wells era aşezată vizavi de el.
Expresia ei era rece. Wells s-a dus spre ea, i-a azvârlit ziarul în poală – ea a avut o tresărire –, apoi, punându-şi mâinile în şold, s-a uitat lung la ea.
— Sosirile mi-au atras atenţia, spuse el.
Ea nu zicea nimic.
— Un nume, în mod special. Active este numele vaporului.
Vine odată cu mareea înaltă. Când e asta? La asfinţit.
Ea tot nu zicea nimic.
— Pare ciudat cum de nu mi-ai spus şi mie, continuă Wells.
Am aşteptat – cât timp – doisprezece ani? Doisprezece ani, şi niciun răspuns. În toţi aceşti ani am fost pe coclauri, căutând aur. Acum, el vine în oraş, iar tu, care ştiai lucrul ăsta, n-ai catadicsit să-mi spui. Nu, e mai grav decât atât. Ai făcut înadins ca eu să nu aflu. Ai ars ziarul, fir-ar să fie, l-ai ars în sobă. Asta-i mârşăvie de-a dreptul. E mârşăvie cu sânge rece.
Lydia îşi păstra cumpătul.
— Ai perfectă dreptate, spuse ea. Nu trebuia să îţi ascund adevărul.
— De ce-ai ars ziarul?
— Nu voiam ca ştirea aceasta să ne strice petrecerea, zise ea.
Dacă ai fi aflat că urmează să sosească diseară, probabil te-ai fi dus pe chei să-l întâmpini, el probabil ar fi refuzat să aibă de-a face cu tine, iar tu probabil te-ai fi supărat îngrozitor.
— Dar exact asta m-a contrariat, doamnă Wells.
— Ce anume? întrebă ea.
— Petrecerea.
— E doar o petrecere, atât.
— Oare?
— Crosbie! spuse ea. Termină cu prostiile. Dacă ţii cu tot dinadinsul să vezi conspiraţii peste tot, n-ai decât, te priveşte. Eu
îţi spun că e doar o petrecere, nimic mai mult.
— „Gentlemeni cu relaţii în marină”, spuse Wells. Personaje din mediul naval. De ce te interesează pe tine mediul naval?
— Mă interesează fiindcă este vorba despre oameni de rang înalt şi cu multă influenţă, care onorează prin prezenţa lor localul meu, ridicându-i standardul. Lumea agreează distracţiile tematice, care dau un parfum special oricărei petreceri.
— Va fi invitat şi domnul Alistair Lauderback, mă întreb?
— Bineînţeles că nu, spuse doamna Wells. Nu văd de ce l-aş
invita tocmai pe el?! Nu l-am văzut în viaţa mea pe acest om. Şi oricum – după cum ţi-am spus – am ars acel ziar de dimineaţă, tocmai fiindcă nu voiam să ajungi să te superi. Ai perfectă
dreptate, nu trebuia să fac asta şi îmi pare foarte rău că ţi-am ascuns adevărul. Dar petrecerea, crede-mă, este doar o simplă
petrecere.
— Cum rămâne cu aurul meu? spuse Wells. Documentele mele? Care-i schema cu ele în toată afacerea asta?
— Cred că exagerezi, n-au nicio legătură cu toate astea.
— Mă gândesc să fac o plimbare până la Port Chalmers, zise Wells. Pe la apusul soarelui. E o seară frumoasă, chiar dacă un pic friguroasă, poate.
— Dar, te rog, fă asta, spuse doamna Wells.
— Aş rata petrecerea, desigur.
— Ar fi mare păcat.
— Zău?
— Crosbie, spuse ea oftând. Eşti absurd.
— Unde-s banii mei, doamnă Wells? întrebă el aplecându-se spre ea.
