— Oarecum. Fetele pot şi ele să facă primul pas, dar de obicei băiatul e cel care îl face.
— Înţeleg.
Peste două sute de ani, fetele vor avea libertăţi de care nu vor dori să se folosească, îmi zic eu în gând. Ce lucru extraordinar. Poate că
libertatea asta nu e un lucru atât de agreabil pe cât am crezut.
— Cuplul nu are voie să se atingă ori să rămână singur, continui eu cu explicaţiile.
— Regulile astea nu mai există acum. Putem rămâne în doi. Cât despre atingeri…
Se opreşte şi se uită în jos.
— Ce e cu atingerile?
— Avem parte de ele din plin. Se înroşeşte la faţă. Spune-mi, te-a 54
curtat vreun bărbat?
Dau din cap afirmativ, dar nu-mi scapă roşeaţa din obrajii lui. Mi ar plăcea să aflu mai multe despre treaba asta cu atingerea.
— M-au curtat doi gentlemeni. Pe unul l-am respins eu. Pe celălalt stăpânul meu.
— Stăpânul l-a respins în locul tău?
— Până ce împlinesc optsprezece ani, nu mă pot mărita decât cu consimţământul lui.
Solomon Worth şi Reuben Elliott îmi ceruseră pe rând mâna.
Domnul Pratt a refuzat să rupă înţelegerea şi să mă elibereze din îndatoriri pentru a mă căsători cu Reuben. În cazul lui Solomon făcuse însă o excepţie. Şi asta pentru că n-avusese încotro. Tatăl lui Solomon e unchiul domnului Pratt. Şi domnul Pratt nu-şi permite să
jignească familia Worth. Eu fusesem cea care îl refuzase pe Solomon.
Îl cunosc încă din copilărie. Tata i-a fost dascăl. Căsătoria cu Solomon Worth ar fi fost tot un fel de slugăreală forţată – numai că
nu s-ar fi sfârşit niciodată.
— Câte prietene ai avut până acum?
— Alexis a fost prima.
— Şi cu câte prietene mai ai de gând să ieşi până ce te însori?
— Nu ştiu. Zece. Douăzeci.
— Aşa de des faci alegeri neînţelepte?
Râde.
— Probabil.
Uşurinţa cu care vorbeşte mă ia prin surprindere. Alegerea soţului sau soţiei trebuie tratată cu toată seriozitatea şi respectul cuvenite.
— De ce ai ales-o pe ea să-ţi fie prietenă?
— Alexis este cea care m-a ales pe mine.
— Şi de ce ai fost de acord?
Îşi încreţeşte fruntea, concentrat.
— La noi la şcoală toată lumea o consideră o fată nemaipomenită.
Când mi-a spus că vrea să iasă cu mine, am fost foarte flatat.
55
— Asta înţeleg. E într-adevăr un lucru flatant ca cineva să te dorească, chiar dacă tu nu-l doreşti la rândul tău.
A existat un moment – unul scurt, ce-i drept – când atenţiile lui Solomon m-au umplut de mândrie.
— De ce spui că e nemaipomenită fata asta?
— Pentru că e deşteaptă. Şi e hot.
Mă încrunt.
— Adică are febră?
