Mă îndepărtez de el şi încep să aranjez celelalte alimente pe rafturi, prefăcându-mă ocupată.
— Mă bucură decizia ta.
190
Mâinile mi se opresc din lucru.
— Sper să-i fiu de ajutor doamnei Pratt. Mai ales când o să i se apropie sorocul.
Scoate un chicotit gâjâit.
— Minţi.
Roşeaţa îmi cuprinde gâtul şi obrajii. Are dreptate, dar până ce Phoebe nu va scăpa de pericol trebuie să am grijă ca numele ei să nu fie pomenit.
— Nu înţeleg ce vreţi să spuneţi.
— Vreau să spun că ai înţeles că nu suporţi să te desparţi de noi.
La auzul acestei inepţii, un hohot de râs ameninţă să urce în mine din pântec către gât. Tuşesc în pumni ca să maschez zâmbetul ce îmi atârnă pe buze. Cum de se poate minţi aşa de grosolan pe sine însuşi?
— Cu toate că sunt multe avantaje în a avea un loc de muncă
stabil, rostesc eu cu glas înecat de râs, intenţionez să plec în primăvara viitoare.
Urmează o tăcere scurtă, apoi păşeşte în faţă în spaţiul mic al cămării şi se sprijină cu braţele de rafturi, de o parte şi de alta a mea, blocându-mă. Râsul mi se opreşte în gât.
— Îţi baţi joc de mine?
— Nu, domnule.
Fac un pas în spate. Se apropie până ce lavaliera i se atinge de hainele mele. E un bărbat înalt şi puternic, după atâţia ani de ridicat saci mari de grâu măcinat. Se apleacă spre mine şi pieptul lui mă ţine prinsă cu spatele la zid, în timp ce respiraţia-i gâfâită îmi ridică firele de păr scăpate de sub bonetă.
— În ultimele săptămâni ai devenit foarte insolentă şi lucrul ăsta nu-mi place, rosteşte el cu glas încet şi încărcat de venin. Cum îţi explici asta, Susanna?
Mark. Este adevărat, m-am schimbat. Din cauza conversaţiilor noastre, am ajuns să fiu mai puţin rezervată, iar tachinările dintre noi mi-au ascuţit mintea şi limba. Ciudat e faptul că toate aceste 191
îmbunătăţiri m-au făcut să fiu o servitoare mai puţin dorită. Dar n-am cum să-i explic asta stăpânului. Cel mai înţelept din partea mea este să mă prefac că nu înţeleg.
— Muncesc la fel de mult.
— Nu am nimic să-ţi reproşez în privinţa asta. Dar nu răspunzi la pedepse aşa cum am sperat. Mai mult decât atât, comportamentul tău se înrăutăţeşte pe zi ce trece. Poate c-ar trebui să găsesc alte căi de a te învăţa minte.
Trage de un fir de păr ieşit de sub bonetă, apoi îşi plimbă dosul palmei pe gâtul meu.
Nu cedez. Chiar dacă mă înspăimântă, n-o să las să se vadă asta.
Mă cercetează cu o privire aspră.
— Nu mă provoca, Susanna. Dacă e să purtăm o bătălie, amândoi ştim cine va ieşi învingător.
192
CAPITOLUL 22
CĂUTARE AVANSATĂ
Susanna vrea să vadă cu ochii ei certificatul de căsătorie al lui Phoebe şi contractul ei de ucenică. Oricât de mult am căutat, nu le-am găsit pe web.
N-am niciun chef să merg din nou la Arhivele Statului, însă se pare că nu am încotro. Cu toate că o altă cursă de opt mile cu bicicleta prin traficul capitalei statului, pe străzi decopertate şi presărate cu gropi şi cu conuri portocalii de semnalizare, ar putea fi un bun antrenament.
Acum e prea târziu să mă duc în centru; voi amâna până mâine.
Internetul s-a dovedit a fi inutil la capitolul ficţiune pentru tineret.
Vreau să îi cumpăr altă carte Susannei, dar căutarea a dat mii de rezultate.
Încerc şi pe Wikipedia. Literatura americană din secolul al optsprezecelea. Nici asta nu ajută.
— Bună, Mark.
Vocea mamei mă face să tresar. Până acum nu s-a întâmplat niciodată să se strecoare în camera de recreere fără să o observ. Mă
uit la reflexia ei în oglindă. Poartă un tricou lălâu şi cară o valiză
veche. Un zâmbet mic îi încreţeşte colţurile gurii, ceva ce n-am văzut la ea de câtăva vreme. O schimbare bine-venită.
— Bună. Ce faci?
