— Ar trebui să-i spun lui Giorgio despre ele, mormăi Tom. De fapt, o voi face. Ce s-a întâmplat a fost lipsit de bun-simț. Giorgio ar fi consternat.
— Nu, spuse Lily. Nu o face.
— De ce?
Tom își încordă fălcile.
Ospătarii se agitau în jurul lor, iar Tom luă o tavă și începu să
adune farfurii murdare. Lily muncea lângă el.
— Nu-mi permit să mă plâng, Tom. Nu vreau să risc să-l supăr pe Giorgio. Știi cât preț pune pe oaspeții săi și s-ar putea ca, din punctul lui de vedere, lucrurile să nu stea așa cum le vedem noi. Crede-mă, probabil ar considera că a fost o glumă.
Tom se întoarse spre ea, iar privirea lui întunecată era serioasă.
131
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Lily coborî tonul vocii.
— Dacă-mi voi pierde locul de muncă, mama se va asigura că nu mă voi mai angaja niciodată. Își îmblânzi vocea. Tom, trebuie să
înțelegi că locul de muncă la Valentino’s este singura mea șansă la libertate.
— Părinții tăi îți fac zile fripte din nou. De ce fac asta?
Lily puse una peste alta patru farfurii murdare.
— Cum a spus Josie, se așteaptă să ajung în Upper East Side, orice altceva la sud de zona asta e în afara jocului.
Îi aruncă o privire pe sub gene.
Tom își puse tava pe bar și se uită la ea. Ochii lui pătrunseră în ai ei.
— Tu ce vrei, Lily?
Ea îi susținu privirea. „Pe tine… dar nu te pot avea. Nu ar trebui să las treaba asta să continue, pentru că va interveni mama și te voi pierde. Se va asigura că așa va fi.”
— Ceva real, șopti ea. Să fiu cu cineva care înțelege ce înseamnă să
trăiești cu pasiune, să-ți trăiești viața având atât un loc de muncă pe care-l iubești, cât și o persoană pe care o iubești; totul în același timp.
Ăsta este visul meu. Nici mai mult, nici mai puțin.
— Sunt perfect de acord, șopti el.
Lily își ținu respirația. Se legănă atunci când privirea i se intersectă
cu uitătura catifelată a lui Tom. Lily își închise ochii.
Simți cum brațele lui Tom se înfășurară în jurul mijlocului ei. O
ridică rapid în brațe și o duse pe coridor.
— Ești terminată de oboseală, cara, murmură el.
Lily îl auzi pe jumătate, însă coridorul se clătina violent. Ceva mai departe, el deschise ușa unei camere. Pleoapele lui Lily se închiseră.
Abia reuși să-și dea seama că avea în față unul dintre saloanele private luxoase ale familiei Conti, pregătite pentru oaspeții veniți din afara orașului. În mijlocul camerei se afla un pat uriaș cu o piesă
masivă Art Deco, din lemn, instalată în peretele din spatele lui și 132
- ELLA CAREY -
așternuturi de un auriu intens, cu o serie de perne moi pe care o fată
își putea odihni capul timp de ore întregi.
— Unul dintre apartamentele familiei Conti pentru oaspeți, șopti Tom. Al tău în noaptea asta.
Ea căscă din toată ființa ei, clătinându-se pe tocuri, iar camera se învârti.
— Toarnă cu găleata. Dacă va spune cineva ceva, voi spune adevărul. Că erai obosită.
— Tom…
Fata își dori să cadă pe patul uriaș și să nu se mai ridice niciodată
