Dimineață, când am plecat, dormeai ca un înger. Bucură-te de miculdejun și nu te grăbi să vii la muncă. Te-ai spetit pentru Valentino’s. I-am spus lui Giorgio că ai dormit aici și este absolut bucuros că ai făcut-o. Nu i-am spus despre invitații aceia oribili, însă cred că sunt norocoșică nu am făcut-o! Apropo, Giorgio îți apreciază strașnic ajutorul pe carel-ai dat aseară. Mi-a spus chiar el. Și te admir pentru asta, cara. Deși continuu să cred că ești cel mai bun bucătar pe care-l avem.
Tom x
Lily citi biletul de două ori, îmbrățișându-și genunchii și zâmbind ca o caraghioasă. În cele din urmă, se întinse după tava cu micul dejun; prețui fiecare îmbucătură din croasantul cremos. După ce termină, se dădu jos din pat, căutându-și pantofii.
Făcu patul cu iscusință, asigurându-se că încăperea arăta exact așa cum arătase cu o noapte înainte, când picase practic în ea. Lily luă
135
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
tava și aproape că terminase de traversat camera când auzi sunetul unei voci familiare prin panourile din perete.
Sidney.
Și mama ei.
Lily încremeni. Recepția de prânz a Victoriei. Cea despre care o avertizase Vianne. Cea la care Lily nu trebuia să-și arate fața. Lily scutură din cap. Deși, pentru șeful ei, era acceptabil ca ea să vândă
țigări și să poarte o pălărie ca aceea în fața clientelei sale înstărite, mama ei nu putuse suporta să-și vadă fiica în timp ce făcea lucrul care-i plăcea. Era vorba despre ceva profund greșit în ambele situații, însă în momentul acela îi era prea greu de identificat ce anume.
— Florile proaspete vor ajunge la jumătatea dimineții și am organizat încăperea cu aranjarea mesei exact așa cum ați cerut dvs.
Pentru recepția de prânz, doamnă Rose.
Lily făcu pași timizi pe podea, dorindu-și ca totul să stea la locul lui pe tavă și să nu scoată nici un sunet.
— Arată absolut perfect. Sunt convinsă că toată lumea va fi încântată. Cum este o ocazie aparte pentru doamna Carter, cred că
trandafirii rozii vor fi foarte potriviți. Un roșu intens ar fi prea mult pentru o femeie al cărei fiu tocmai a plecat la război.
Replica murmurată a lui Sidney nu se auzi, însă la sunetul apropierii pașilor, Lily merse șovăielnică înapoi în încăpere.
Se uită cu groază cum unul dintre panourile de lemn din perete se deschise cu o izbitură.
Preț de o secundă oribilă, se află față în față cu Sidney. Privirea lui se plimbă în fix două secunde de la părul nearanjat al lui Lily la tava cu trandafirul în mica lui vază. Cu ochii licărind, închise panoul cu un clichet ferm.
Lily se dădu și mai înapoi în spatele camerei și-și închise ochii.
Nimeni întreg la minte nu i-ar fi spus nimic lui Sidney cel clevetitor.
Trăia pentru conversațiile despre cei mai buni oameni din New York.
Iar faptul că tocmai o văzuse cu o tavă romantică pentru micul dejun 136
- ELLA CAREY -
într-o încăpere privată? Lily speră doar și se rugă ca asta să nu i se întoarcă întreit.
Lily rămase în bucătărie până la nouă și jumătate, înviorată de un duș rapid pe care-l făcuse în vestiarul femeilor; purta o uniformă
curată de bucătar, din vestiarul ei. La vederea bucătarilor ocupați care amestecau prin sosurile bogate, pregăteau dulciuri în culori pastel și tăiau legume proaspete de la piață, se simți suficient de inspirată, chiar și după ce fusese trează jumătate de noapte. Tom se uită la ea de la postul lui, în timp ce mâinile îi lucrau cu iscusință. Îi făcu cu ochiul.
Lily răspunse timidă zâmbetului lui, înainte de a se uita prin încăpere. În bucătărie se instalase un abur transparent. Încălzirea de care Giorgio era atât de mândru era pornită, că era sau nu era soare.
Fețele tuturor erau lucioase de sudoare, la toate posturile. Furtuna din noaptea anterioară făcuse loc unei dimineți umede.
Martina se zorea deja de-a lungul liniei, verificând calitatea produselor de la piață. Se opri în fața lui Lily.
— Bună dimineața, salută ea și coborî tonul vocii. Felul în care ți-a vorbit Sidney aseară a fost oribil.
Lily amuți.
— Oh?
Martina îi dăduse dovadă de compasiune cu o zi înainte, când Sidney îi vorbise atât de nepăsător, însă Lily nu era suficient de încrezătoare încât să presupună că celui de-al doilea bucătar secund începea să-i placă de ea. La urma urmei, eforturile lui Lily de a fi prietenoasă eșuaseră luni la rând. Iar faptul că se aflau acum în competiție păruse să transforme posibilitatea ca ele două să se înțeleagă vreodată în una din ce în ce mai îndepărtată.
Însă acum Martina aruncă o privire prin încăperea aglomerată.
Păru să-și cântărească opțiunile.
Lily așteptă. Dacă era să fie sinceră, ura ostilitatea dintre ele. Astfel că îi zâmbi Martinei încurajator.
137
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Cealaltă fată își aranjă manșetele.
