Lily aplaudă împreună cu ceilalți angajați. Probabil că Julius se trezise cu mult înainte de zori pentru a crea acea frumusețe și pentru a reuși în același timp să-și supravegheze personalul, pentru a se asigura că toate activitățile de coacere pentru restaurant pentru ziua respectivă erau executate. Brusc, simți croasantul untos pe care-l mâncase la micul dejun ca pe un răsfăț și mai mare.
— Vreau să mai adaug un lucru, dragii mei, spuse Giorgio.
Încăperea era tăcută. Se auzeau doar sunetul oalelor care bulbuceau, precum și hodorogeala discretă a cuptoarelor, care străpungeau liniștea.
— Sunteți bătaia inimii acestui restaurant. Iar acesta, și arătă spre lebădă, este un exemplu a ceea ce echipa noastră minunată poate realiza atunci când suntem la ananghie. Bucătăria vui de un chiot de veselie. Dacă putem crea frumusețe în una dintre cele mai urâte epoci, în mod sigur realizăm ceva merituos.
Dinspre recepția de prânz a doamnelor se revărsară complimente.
Farfuriile trimise cu file de limbă-de-mare bonne femme13 reveniseră
elegant curate, fără nici un rest de mâncare irosit, iar delicata înghețată cu zmeură a lui Tom îi câștigă mesaje fermecătoare de la femeile din înalta societate.
13 Expresie culinară care desemnează felul simplu în care sunt gătite bucatele.
142
- ELLA CAREY -
Lily îl ajută pe Julius cu ultimele retușuri la un tort cu blat Chantilly, când bucătăria amuți.
Sidney se afla în ușă, evident cercetând încăperea înainte de a o zări pe Lily.
— Bucătăria? strigă Sidney. Avem un vizitator. Lily Rose? Înapoi în bucătărie acum, să înțeleg?
Lily își ridică mâna la gură.
Katherine Carter era magnifică, îmbrăcată într-o haină albă din blană de nurcă. Ea merse elegantă prin bucătărie și o prinse pe Lily într-o îmbrățișare strânsă, atingând ușor obrazul lui Lily cu buzele ei roșii și asaltând-o cu Guerlain Shalimar.
— Doamnă Carter, vă rog.
Ce Doamne ferește se întâmpla? În mod sigur mama ei nu o încurajase pe Katherine Carter să intre dezinvoltă acolo, ca o sirenă
într-o baltă rece roind de pești?
Însă Katherine se uită la ea, iar toată lumea se zgâi; bucătarii bărbați rămaseră cu gurile căscate la vederea frumoasei femei, în timp ce haina ei se deschisese și dăduse la iveală o ispititoare rochie roz pal și picioare parcă fără sfârșit, îmbrăcate în mătase interzisă.
Lily se crispă de jenă. Mătasea ar fi trebuit să ajungă la fabricarea de parașute pentru război. Încercă să se retragă. Atitudinea mamei ei și a prietenelor ei față de război și față de oamenii care se speteau în bucătărie părea să oglindească atât de urât atitudinea femeilor pe care le cunoscuse cu o noapte mai devreme. Lily se simți străbătură
de un profund sentiment de rușine și nu putu spune nimic pentru că
Katherine era un client important la Valentino’s. Singurul lucru pe care-l putu face Lily fu să se uite cu oroare în jos.
Sidney. O văzuse cu ceea ce-i rămăsese din micul dejun, într-un apartament pentru oaspeți, și-și luase revanșa.
— Draga mea, spuse Katherine insensibilă la rânjetul satisfăcut și afectat la lui Sidney. Fată dragă. Se întoarse către toată bucătăria și grăi cu o voce demnă de deschiderea unor expoziții sau de fermecat 143
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
președinți: Sunt atât de încântată să spun că această fată, această
imagine a frumuseții își aduce contribuția la efortul de război. Prin faptul că este aici cu voi, prin faptul că vă face onoare cu prezența ei, nici nu știți la ce renunță.
Lily simți că i se urcase culoarea în obraji, corpul îi încremenise; încercă disperată să găsească cea mai apropiată scăpare, însă ochii i se fixară, nemișcați, pe fața confuză a Martinei. „Oh, nu, te rog, nu.
Nu vreau să-mi distrug progresul cu Martina înainte de a fi avut cu adevărat o șansă.”
Lily vru să înghită, însă i se pusese un nod în gât.
Katherine o strânse și mai tare de braț pe Lily.
— Fiul meu, Nathaniel, spuse ea lăsându-și tonul vocii să coboare pentru efectul dramatic, a plecat la război ieri. Cât o privește pe această ființă încântătoare, despre care sperăm cu toții că va fi mai apropiată de familie decât ar fi putut visa oricine, pe vremea când Lily și Nathaniel erau plimbați în cărucioarele lor, de bonele lor, prin Central Park… ei bine, vreau să spun că scrisorile lui Lily sunt cele pe care fiul meu le va aștepta cât timp el va fi pe front.
Lily se uită rugător prin încăpere. Tom! Unde era Tom? Nu putea suporta. Însă Sidney își încrucișă brațele, dând aprobator din cap către Katherine și încruntându-se către Lily.
— Iat-o aici, lucrând cu voi toți în bucătărie, în timp ce dragul meu Nathaniel merge la război. Cine s-ar fi gândit că voi sta aici și vă voi vorbi într-un subsol, în timp ce prețioasa fiică a prietenei mele lucrează ca unul dintre voi?
Leo izbucni într-un râs potolit, în vreme ce Lily se strânse în sine, incapabilă încă să-l vadă pe Tom printre bucătarii adunați pe lângă
blat, printre bonete înalte care blocau privirea, spălători de vase cu cârpe pentru uscat vesela aruncate peste umeri, personalul cu fețe roșii, mâini asprite de tocat, spălat, răzuirea cojilor în coșurile de gunoi, uitându-se cu gurile căscate la femeia dintre ai cărei semeni mai văzuseră probabil doar în revistele de societate pe care le 144
- ELLA CAREY -
foloseau pentru a ambala pește cu cartofi prăjiți, fețe epuizate de sudoarea nesfârșită a muncii de acolo. Aburul se agăța de ei într-o ceață mată, încâlcită, deasupra mesei cu vase aburinde în care se afla mâncare preparată, în timp ce cratițele clocoteau pe plite, sosurile trebuiau amestecate, deserturile se coceau în cuptoare. Avea să
distrugă restul prânzului.
— Doamnă Carter, mulțumesc, dar trebuie să ne întoarcem la muncă, spuse Lily.
