— Ah, Lily, răspunse el, având aparența unui cățel nevinovat.
Lily își simți respirația întretăiată. Se uită aspru la el, dureros de conștientă că trebuia să-l găsească pe Tom, iar asta repede. Trebuia să-l prindă înainte ca el să plece acasă.
— Nu vreau să se mai întâmple niciodată așa ceva, zise ea printre dinți. Nu ai nici un drept să aduci prietenii familiei mele în bucătărie, în fața personalului meu, să mă umilești așa. A fost neprofesionist și nepoliticos. Ar trebui să te reclam lui Giorgio. Dar cum el e ocupat cu cel puțin trei activități, avertizarea mea ar trebui să fie suficientă.
Sidney nu făcu decât să-și încrucișeze brațele. Ochii i se încrețiră
de amuzament.
— Deci, logodită cu Nathaniel Carter, Lily? Te rog să ne pui să
planificăm micul dejun de nuntă. Știi, toată lumea de aici va găti 148
- ELLA CAREY -
pentru tine în curând, nu văd care e problema, dragă. Singura problemă este că nu sunt sigur de ceea ce făceai ieri-noapte în apartamentul acela cu chipeșul Tom Morelli?
Lily merse clătinat înapoi, înfricoșată.
Sidney se uită chiorâș și mai aproape la ea.
— Să-ți fie clar, Lily Rose. Când vei fi căsătorită cu Nathaniel Carter, îmi vei putea spune ce să fac. Până atunci, îți sunt superior și sunt mai în vârstă decât tine, iar Giorgio are încredere în mine cu privire la toate aspectele care țin de restaurant. Dacă un oaspete pe cât de ilustru este Katherine Carter vrea un tur privat al toaletelor, i-l vom oferi. M-am făcut înțeles?
Lily își încrucișă brațele. Încăperea răcoroasă, tăcută se golise și era liniștită.
— Să-ți fie ție foarte clar un lucru. Nu sunt logodită cu Nathaniel Carter. Nu voi fi niciodată, iar ca bucătar-șef ucenic sunt mai mult decât egalul tău aici. Iar dacă voi deveni bucătar-șef, eu voi spune cine va fi primit în bucătăria mea, iar tu mă vei întreba înainte de a aduce oaspeți în zona de lucru a restaurantului. Pentru că angajații mei nu sunt ponei pe care să-i pui la expoziție!
— Oh, cât de ciudat că insiști atât de mult că nu ești logodită cu Nathaniel. Sidney își trase la loc manșetele jachetei lui negre și se uită
la ceas. Pentru că, azi-dimineață, am auzit că erai.
„Mama.”
Chiar atunci, dinspre scări se auziră vocile lui Tom și ale tânărului commis chef Paul.
Lily se uită aspru la Sidney.
— Viața mea privată nu te privește deloc.
O tăie în momentul în care auzi chicotitul lui Sidney. Iar în timp ce tropăia în sus pe scări, jură că-l auzise fredonând o melodie.
Tom era la jumătatea drumului pe scări către ușa de acces a personalului și vorbea cu Paul. Vocea tânărului răsuna ascuțită și surescitată peste păcănitul pantofilor pe lemn.
149
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Tom! strigă Lily, după ce ieșise pe trotuar, iar Paul dispăruse.
Tom se opri.
În cele din urmă, se întoarse cu fața spre ea.
Lily se opri lângă el; respira greu, oribil de conștientă de străinii care se înghesuiau în jurul lor. Câțiva oameni bombăniră în timp ce-și croiau drumul pe lângă ei.
— Hei, spuse ea cu sufletul la gură.
— Hei, Lily.
Suna perfect politicos, însă mergea cu pași mari pe strada aglomerată, oprindu-se doar atunci când ajunse la colțul Park Avenue; ochii lui căutau un spațiu în mulțime.
Lily merse înainte lângă el.
— Nimic din ceea ce a spus ea despre Nathaniel nu este adevărat.
El făcu colțul și se opri lângă stâlpii de lângă intrarea principală a restaurantului.
— E în regulă. Nu-ți face griji.
Lily ținea un ochi pe ușile duble de stejar ale restaurantului.
Prefera să fugă tocmai până la casa lui Josie decât să mai îndure o altă
întâlnire cu cineva din anturajul mamei ei.
— Nathaniel Carter este ultima persoană cu care vreau să mă
căsătoresc. Nu simt nimic pentru el, Tom.
