Leo se ținu mândru.
Lily își duse o mână la cap.
— Pentru numele lui Dumnezeu, chef însă fălcile lui Leo erau încordate.
— În vechea mea țară, nu ai fi obținut niciodată locul ăsta de muncă. Dacă am fi avut un conducător cum se cuvine, precum Il Duce, ai fi acasă unde îți este locul.
— Poftim?
— Mușchi de vită, friptură la minut, antricoate prăjite de carne de vită au jus, șuncă de Praga importată. Astea sunt lucrurile pe care le-am pierdut de când ai intrat maiestuos în bucătăria asta! Lumea a înnebunit și se va îndrepta din nou. Ascultă-mă bine. Iar Italia va străluci din nou.
Lily se strădui să rămână calmă.
— Ei bine, îi poți mulțumi președintelui Roosevelt că încă avem carne de miel din Franța, friptură la minut, spaghetti cu sos de carne și boeuf bourguignon12 în meniu în ciuda atrocităților pe care Il Duce le controlează în țara ta de origine. Înapoi la muncă, chef.
Leo își scoase pieptul în afară.
— Cum îndrăznești să vorbești așa despre…
Însă Lily nu dădu înapoi.
10 Garnitură din fasole verde, mazăre verde și vârfuri de sparanghel, trase în unt.
11 Mușchiuleț de vită.
12 Tocană de vită înăbușită în vin roșu, adesea de Burgundia.
140
- ELLA CAREY -
— Când am spus că nu vom avea dialogul ăsta, am vorbit serios.
Este un monolog. Eu vorbesc, tu asculți. Acum, gata, întoarce-te la muncă, chef.
Leo își lăsă brațele să-i alunece pe lângă corp. Se înroși, deschise și închise gură și plecă.
Deasupra mesei pentru păstrarea caldă a mâncării, expresia feței Martinei era afectuoasă.
După o jumătate de oră, după ce terminase cu ajutorul dat lui Jimmy, aveau pregătită o grămadă de file delicat de limbă-de-mare pentru recepția de prânz a mamei ei. Creveții erau curățați, stridiile dezghiocate, iar scoicile mici spălate.
Lily observă că tânărul commis chef, Paul, umbla de colo colo.
Îl duse la capătul liniei.
— Tom?
— Da, chef?
— Paul te va ajuta în dimineața asta. Urmează o tură grea. Jimmy îți va trimite mult pește.
— Da, bucătar secund, îi făcu Tom cu ochiul.
Lily își dădu ochii peste cap și apoi îi zâmbi, însă, lângă ea, Paul oftă de încântare.
— Grozav, sunt onorat. Mulțumesc, nu vă voi dezamăgi, spuse Paul.
— Atunci haide, Paul.
Tom se întoarse cu spatele.
— Iată-ne!
Giorgio intră pe ușă dinspre încăperile în care aerul era controlat, cu doi ospătari; arăta la fel de calm și de agreabil ca întotdeauna.
— Cine spune că nu putem impresiona doamnele din înalta societate pe timp de război?
Ospătarii puseră o frumoasă sculptură în gheață pe tejgheaua principală. Jimmy și Leo se dădură înapoi pentru a face loc uluitoarei 141
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
creații, o lebădă de dimensiuni reale, cu aripi cioplite complex și ascunse pe părțile laterale.
Giorgio începu să aplaude, iar angajații din bucătărie îi urmară
exemplul.
— Prietenii mei, pentru Julius, al cărui talent este insurmontabil, atât când este vorba despre produsele de patiserie, cât și când este vorba de gheață. I-am cerut să preia funcția oficială de sculptor în gheață, având în vedere că l-am pierdut pe Henry în război.