— Mamă? spuse ea. Te simți bine?
Victoria dădu din cap aprobator. Însă ezită.
— Mai vrei ceva? întrebă Lily.
Cât îi displăcea lucrul ăsta. Cât îi displăcea că singura interacțiune pe care o avusese cu propria mamă weekendul acesta fusese adusul unei scrisori de la Nathaniel.
— O voi citi, bineînțeles, adăugă ea.
Victoria căscă ochii mari.
— Să o citim împreună, draga mea?
Lily se prăbuși pe locul ei de la fereastră, asigurându-se că pică pe perna care ascundea cererea lui Tom. Oftă, luând cuțitul de scrisori, care era încă la îndemână, din fericire, și lăsându-l să alunece sub marginea plicului.
I se păru că scrisoarea era umedă, ca și cum fusese atinsă cu aburi.
Strânse din ochi. Nu, nici măcar Victoria nu s-ar umili în felul ăsta…
Însă ochii Victoriei sorbiră scrisul ordonat de pe hârtia subțire.
— De ce nu o citești? Haide, Lily.
— De ce ții cu tot dinadinsul să o fac?
— Oh, pe toți sfinții!
Victoria înșfacă scrisoarea, cu privirea zburând pe pagină, cu pieptul respirând din greu sub bluza crem, cu unghiile date cu ojă, urmărind scrisoarea la fel de repede ca ochii. O citi cu voce tare cu același ton nefiresc de tremurător.
Draga mea,
Dragă Lily, oh, nu mai pot aștepta…
Lily se ridică în picioare.
Victoria continuă.
222
- ELLA CAREY -
Hai să ne oficializăm logodna. Știi cât de fericiți vor fi toți cei în cauză
– eu cel mai mult, Lily. Nu-ți imaginezi cum faptul de a ști că te voi aveape tine ca să mă întorc acasă va face să merite zilele și nopțile acestealungi pe nava asta infernală sau le va face măcar suportabile. Faptul că
știu că mă vei aștepta, că tu, cel puțin, te distrezi cu planificarea nunțiinoastre, ne va da amândurora ceva minunat pe care să ne concentrăm.
Te rog, acceptă-mi cererea. Nu suport gândul de a nu mă întoarceacasă la tine. Când mă gândesc la New York, în sufletul meu ești tu. Credcă distanța față de tine a clarificat și mai mult această situație. Știi, numi-ai dat o fotografie când am plecat, când mi-am luat la revedere acumpeste un an în Gramercy, însă eu aveam una. Una făcută pe când tu aveaioptsprezece ani și erai debutantă.
O fată atât de uluitoare. Știam chiar și atunci că eram îndrăgostit detine, că altcineva nu mai există pentru mine. Însă nu mă puteam apropiade tine când erau atât de mulți băieți în jur. Iar tu păreai să-i ignori purși simplu pe toți, ceea ce nu făcea decât să agraveze situația! Sau îmidădea speranță. Speranță că s-ar putea să fiu eu cel la care te gândeai cuadevărat. Îmi pare rău că am așteptat atât de multă vreme. Însă de patruani sunt îndrăgostit de tine. A trebuit să vină războiul ca să-mi iau inimaîn dinți să te cer în căsătorie. Oh, Lily, te rog să spui că accepți de dataasta. Fă-mă cel mai fericit bărbat în viață. Ne scriem de mai mult de unan și cred că a venit vremea să oficializăm totul, iubirea mea. Te rog,trimite-mi un semn. O telegramă, o scrisoare. Între timp, voi aștepta,însă să știi că devine imposibil. Am nevoie de ceva care să mă facă să mergmai departe!
Cu toată dragostea mea, întotdeauna, Nathaniel
— Draga mea, șopti Victoria. Nu poți refuza asta.
Lily lăsă privirea în podea. Cât de mult mai ușor ar fi dacă
Nathaniel nu ar fi îndrăgostit de ea. Ultimul lucru pe care-l voia era să-l rănească, însă ar fi și mai crud să-l păcălească în continuare.
223
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Mamă, spuse ea cu o voce îndepărtată. De ce țineai atât de mult să-mi citești scrisoarea?
— Ei bine, dragă, nu ai fost aici tot weekendul. Ai fost la restaurant și apoi la grădina aia a ta. Am vrut să o citim împreună.
Lily își încrucișă mâinile. Când vorbi, vocea îi era extrem de calmă.
— A fost trecută prin aburi pentru a fi deschisă, mamă.
Sprâncenele Victoriei se ridicară până la acoperiș. Dădu din umeri.
— Cenzorii. Știi cum sunt. Războiul ne-a întors țara cu susul în jos!
Lily zâmbea tensionată.
— Trebuie să mă duc la culcare. Voi începe lucrul devreme și, știi, deodată, nu-mi este foame. Te rog să mă scuzi.
