pământului, cultivă struguri, roșii, cepe, grâu. Deseori, copiii umblă
desculți sau poartă încălțăminte cu tălpi de lemn. Le plac bomboanele șine întreabă tot timpul dacă nu avem! Le dăm, pentru că pe insulă nusunt bomboane și nu e nici un magazin. Copiii înoată în mare și pur șisimplu le place. Când vor fi vremuri mai bune, vom reveni aici în vizită
și-ți voi arăta totul, iubirea mea.
Locul ăsta îmi pare uitat.
Cara, sufletul și gândurile mele se îndreaptă mereu către tine,
Tom al tău
* * *
Italia, vara, 1943
Cara mia,
Acum că am ieșit din spital, te visez. Noaptea trecută am visat că mă
întorsesem la Valentino’s. Te certai cu Leo, iar eu îți admiramîndrăzneala și speram că nimeni nu va observa cum zâmbeam de unulsingur. Gândul la acasă și mai ales la tine, cara, este unul frumos, cât și dureros.
Că veni vorba de casă, tuturor ne este dor, iar cei mai mulți din grupulmeu sunt din Vestul Mijlociu, din Wisconsin și Illinois. Bărbații dinWisconsin sunt grozavi. Doi dintre ei sunt producători de brânzeturi.
Vorbim despre cașcaval marmorat cu boabe de piper, ceea ce mă face să
salivez, iar bucătarul din mine încearcă să-și dea seama de felurile în carel-aș putea folosi în rețete. Este aici chiar și un bucătar responsabil deburgeri. Insistă că e bine să adaugi un strat mic de unt în partea de sus aburgerului, iar ceilalți îl susțin și-mi spun că stratul de unt contează
enorm! Salivez când mă gândesc la unt!
Sper că cenzorii nu au tăiat prea multe din scrisoarea asta și, cara mia, slavă Domnului, nu-mi vor cenzura iubirea pentru tine, iar în momentul ăsta, doar ea contează. Poate că va fi mereu tot ceea ce 215
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
contează, în cele din urmă, pentru tot restul vieții mele. Te iubesc, dragamea.
Cara, frumoasa mea Lily Rose, iată, nu mă mai pot abține. Vreau să
mă însor cu tine. Vreau să-mi petrec tot restul vieții cu tine, să te iubesc.
Ăsta este adevărul și vreau să ne bucurăm de cea mai bună viață. Aș fionorat să-mi petrec restul zilelor cu tine. Însă, mai mult decât orice,vreau să fii fericită, așa că, te rog, orice s-ar întâmpla, ține minte asta.
Toată dragostea mea,
Tom al tău
După ce coborî din tren, Lily strânse bine în mână cererea în căsătorie a lui Tom cât merse pe 73rd Street către vila Schwab, prea speriată să o pună în geanta de mână din care ar fi putut cădea și ar fi putut fi luată de vânt. Dimineață, în momentul în care putuse să o facă, își luase o pauză de cincisprezece minute, grăbindu-se afară și plimbându-se pe străzile din Manhattan, minunat de zăpăcită, cu inima bătându-i să-i iasă din piept, știind că avea fața îmbujorată și ochii strălucitori. Tot ce-i mai trebuia era o umbrelă sau un baston ca să se ridice în aer!
Întoarsă în bucătărie, se forță să păstreze un comportament profesionist în tura ei de prânz, când, de fapt, tot ce voia era să
meargă și să stea în biroul ei, să se învârtă pe roțile scaunului ei, ca o fetiță.
Să se mărite cu Tom? Cel mai îndrăgit, cel mai dulce vis. Îl iubea.
Îl iubea pe Tom cu toată ființa ei și, așa cum îi spusese Josie dintotdeauna, ăsta era lucrul cel mai important din lume.
Lily nu avea de gând să lase ca vreun lucru să o împiedice să fie cu el. Chiar dacă asta însemna să-și țină logodna secretă, intimă, împărtășită doar cu cei în care chiar putea avea încredere. Și știa că
prima persoană cu care trebuia să vorbească era mama lui Tom, Gia.
Sentimentul de iubire pe care îl avea pentru Tom, pentru familia lui, 216
- ELLA CAREY -
pentru faptul că avea să fie norocoasă că făcea parte din ea de acum înainte, era mai mult decât ar fi îndrăznit să viseze vreodată.
Își imagină apartamentul primitor în care vor locui, vor găti împreună, vor merge acasă de la locul de muncă pe care-l vor avea la Valentino’s și vor mânca mese delicioase, în care îi vor invita pe Gia, Natalia, prietenii bucătari, iar toți se vor bucura de New York, împreună. Ah, era perfect. Divin! Abia putea respira de entuziasm.
Cărucioarele stradale cu umbrele colorate, care vindeau băuturi răcoritoare, erau tentante în căldura înăbușitoare care zăbovea în oraș, chiar dacă vara era gata, însă Lily nu le dădu atenție și merse mai departe.
Străzile de aici vibrau de vocile vânzătorilor de ziare care anunțau că producția din Statele Unite crescuse brusc și că Germania nazistă
nu-și putea apăra propriile orașe de avioanele de bombardament ale Aliaților, fabricate acasă.
Impunătoarea casă Schwab, cu turnulețe și fleșe ocupa un întreg cvartal către râu. Lily se grăbi la colțul cu Riverside Drive, trecând prin sofisticatele porți de fier care marcau intrarea pe proprietatea veche, somptuoasă, cu fântâni bogat ornamentate și alei cu pietriș ce evocau era de aur a New Yorkului. Întreg locul era la fel de romantic precum Valentino’s, iar Lily adora faptul că restaurantul folosea această încântătoare proprietate veche pentru legume.
Merse direct la uriașa grădină a victoriei, în care femei îmbrăcate în rochii de vară ușoare, cu eșarfe înfășurate în jurul capetelor, mărunțeau pământul sub soarele arzător.
Pe lotul restaurantului, Gia lucra împreună cu unul dintre grădinarii voluntari; plivea în jurul unei parcele de sfeclă, iar o grămadă verde de resturi era întinsă lângă genunchii ei; se uită în sus.
