meargă cu trenul înapoi în centru și apoi într-un fermecător bistro franțuzesc unde ei doi să poată împărți o carafă de vin și confit de pui, iar apoi o felie mică de prăjitură dacquoise cu alune de pădure. Ar fi putut gusta din straturile de bezea cu aromă de alune și din umplutura consistentă. În schimb, iată unde se afla.
Victoria se trase la o parte când din magazinul apetisant ieșiră
oameni, balansând chifle cu fileuri roz lucioase de somon și brânză
cremoasă pe bucăți de hârtie transparentă.
Jacob o înghionti.
— Draga mea, e cel mai bun sendviș din care vei gusta vreodată.
Victoria își mușcă buza.
După ce ajunseră, în sfârșit, înăuntru, Victoria își aruncă privirea către tejgheaua întinsă pe lungimea magazinului. Somoni afumați erau înșiruiți în vitrine de sticlă, pe lângă vase cu caviar și o gamă de icre, brânzeturi cremoase și hering. Cei care serveau și cei care feliau lucrau, îmbrăcați în haine albe, preluând comenzile și flecărind cu clienții obișnuiți.
Pe peretele din spatele magazinului erau puse fotografii de familie. Jacob își găsi ocupație conversând cu unul dintre cei care serveau la tejghea.
— Ce mai face fiica dumneavoastră la Valentino’s? întrebă
bărbatul.
16 Russ și Fiicele.
212
- ELLA CAREY -
— Oh, excelent, răspunse Jacob.
— Să vă prepar sendvișul?
Victoria își aduse poșeta la piept.
— Două chifle rumenite cu cremă de brânză și o felie de somon afumat, zise Jacob. Și două pricomigdale cu caramel.
Cât ai clipi, bărbatul îi dădu sendvișurile, iar stomacul îi chiorăi Victoriei; nu se putuse abține.
Jacob își trecu din nou brațul pe sub al ei, ieșind împreună din magazin, într-un parc de după colț. Așezându-se pe o bancă lângă o peluză îngrijită, îi înmână o chiflă.
— Draga mea, aromele vieții, asta vei găsi aici, spuse el.
— Oh, fii serios, Jacob.
Victoria se uită la chifla crocantă prăjită cu somonul afumat satinat și crema de brânză. Luă o îmbucătură. Aromele îi inundară papilele gustative, iar ea se jură că nu-i va spune niciodată lui Jacob că era lucrul cel mai delicios pe care-l gustase vreodată.
213
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
CAPITOLUL 22
Lily
Toamna, 1943
Sâmbătă, Lily se strecură afară din restaurant imediat după
servirea recepției de prânz. Stătu dreaptă în tren tot drumul până la grădina victoriei de la vila Schwab, cocoțată pe scaunul ei, în timp ce ținea scrisorile de la Tom. Nu se putea abține să nu surâdă ca o nebună.
Pe măsură ce trenul înainta, Lily desfăcu cele mai recente scrisori pe care Tom le trimisese prin poșta victoriei și le citi pentru a mia oară.
Pantelleria, Italia, vara, 1943
Cara mia,
Habar nu ai de cât de dor îmi e de tine. Nu pot scrie despre asta într-un mod adecvat pentru că ceea ce simt este atât de profund încât este preamult să poată fi exprimat în cuvinte. Toți simțim asta, toți soldații,pentru că suntem departe de familiile noastre.
Draga mea, am fost rănit ușor în acțiune, nimic de care să-ți faci griji
– te rog să nu-i spui mamei. Pentru serviciile mele, am primit decorațiaPurple Heart. În afară de asta, totul este destul de bine.
Pentru o scurtă perioadă, sunt internat într-un spital cu personal dela o mare universitate vestică de acasă, bărbați inteligenți și strașnici.
Sunt înconjurat de alți infanteriști răniți, însă mă consider norocospentru că sunt foarte rezistent.
În afară de asta, cara, câte ceva despre insula asta. Aici casele sunt construite din piatră atât de groasă încât încăperile sunt răcoroase vara și călduroase iarna când afară se răcește. Italienii își duc viața din roadele 214
- ELLA CAREY -
