— Fii binevenită, Agnes!
Lily dădu mâna cu femeia.
— Din când în când, în funcție de cum îmi vor permite treburile, voi mai veni pe la voi, adăugă Giorgio. Dacă aveți întrebări, vă rog să i le adresați direct lui Lily sau Martinei care este chef de cuisine.
— Am înțeles, domnule Conti, răspunse Agnes.
— Vrei să iei loc? o întrebă Lily pe noua angajată.
205
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Femeia scundă, cu păr castaniu-închis, care avea un aer pragmatic, dădu din cap în mod afirmativ.
— Am citit ceva despre experiența ta, spuse Lily. Fusese emoționată de relatarea femeii despre cum soțul ei fusese ucis anul anterior, în noiembrie, în partea franceză a Marocului. Îmi pare rău de evenimentele prin care ai trecut. M-a emoționat cererea ta de angajare. Însă, bineînțeles, mi-am dorit să te angajez datorită
experienței tale și a unei etici profesionale evidente.
Riduri mici îi încrețiră ochii lui Agnes, însă ea se ținu bine. Clipi de câteva ori.
— Trebuie să hrănesc trei copii și tot ce știu să fac este să gătesc.
Locul acesta de muncă este un adevărat pas înainte pentru mine. Așa că, iată-mă.
— Îmi pare foarte rău pentru pierderea suferită.
Agnes își înfundă mâinile în buzunarele hainei.
— Da, ei bine, mai sunt multe alte femei ca mine. Înseamnă doar că trebuie să lucrăm în afara casei, pentru a câștiga un ban pentru copiii noștri, știi.
Lily încuviință din cap, entuziasmându-se cu privire la femeia aceasta.
— Ei bine, hai să te echipăm și să te pregătim de muncă. Te voi pune pe rând la posturi, în funcție de cine are mai multă nevoie. Lily îi zâmbi lui Agnes. Astăzi, te rog să începi cu Rosa, entremetier-ul nostru. De fapt, vom folosi din ce în ce mai multe legume în felurile de mâncare pe care le vom servi, adăugă Lily.
— Domnul Conti mi-a spus despre grădina victoriei gestionată de o femeie, menționă Agnes. Valentino’s capătă renume pentru că ne angajează pe noi, femeile.
Lily chicoti.
— Ah, da, avem o echipă adevărată de femei talentate. Bine ai venit la Valentino’s!
206
- ELLA CAREY -
Se ridică în picioare și o conduse pe Agnes la vestiare. În timp ce trecea prin bucătăria condusă de ea, Lily simți un fior de entuziasm cu privire la echipa ei din ce în ce mai mare de femei bucătar.
207
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
CAPITOLUL 21
Victoria
Exact la ora prânzului, Victoria își aranjă masa de lucru, închise capacul și încuie, punând cu grijă cheia micuță în poșetă. Își scoase mănușile albe și pălăria asortată, se strecură pe ușă în lift, pășind în strada umbroasă.
Până în East Village, Victoria șezu cu spatele drept, cu mâinile încrucișate în poala rochiei ei galbene, cu gândurile gonind la rochii de nuntă, organizatori de petreceri, florari, biserică (aspect nenegociabil), lista de invitați, costumul mamei miresei, cadouri de nuntă și, desigur, un loc pentru micul dejun ulterior minunatei ceremonii care avea să emoționeze pe toată lumea.
Dosarele pe care le crease în pregătirea nunții lui Lily și a lui Nathaniel erau absolut pline de mostre de materiale, pagini lucioase decupate din reviste de modă, note pe hârtie parfumată scrise după
conversații cu posibilii furnizori și chiar și unele schițe pe care reușise să le facă ea singură. Victoria era cu atât mai mândră de ele.
Planificarea nunții lui Lily era pe cale să devină o ocupație cu normă întreagă și, în timp ce Jacob lucra peste program la magazinul de pălării, iar Lily nu-și vedea capul de treabă la Valentino’s, Victoria avea în sfârșit ceva de făcut, ceva în care credea cu tot sufletul și ceva pentru care, știa ea că, în cele din urmă, Lily îi va fi recunoscătoare.
Victoria coborî din tren, croindu-și drum pe străzile aglomerate din Lower East Side și ocolind copiii care se jucau pe trotuare și alergau în jurul ei în grupuri mai degrabă dezordonate, toți cu picioare subțiri ieșite din pantaloni scurți și rochii de bumbac. Serios.
Victoria trecu pe lângă magazine alimentare, drogherii și măcelării.
Cel puțin, în ultimul deceniu, fuseseră îndepărtate toate cărucioarele din piață! Altfel, capătul ăsta de oraș ar fi un tărăboi.
208
- ELLA CAREY -
Merse mai departe către East 7th Street, către firma de pălării a familiei Rose.
Deși prezența ei ocazională la locul de muncă al lui Jacob era importantă, cel mai bun mod de a-și susține soțul era, evident, să-i poarte una dintre pălăriile făcute la comandă. Văzuse dintotdeauna cu ochi buni purtarea modelelor de pălărie ale familiei Rose în timp ce socializa cu cercul ei de prieteni, pentru că toată lumea știa că
