Lily își scoase capul pe ușa biroului. Martina era în continuare în bucătărie și făcea ordine la postul de chef de cuisine, lustruind vasele lui Tom până când străluciră.
— Martina? întrebă Lily. Putem vorbi câteva clipe?
Martina lăsă cârpa de lustruit și se apropie de biroul lui Lily, cu o ușoară oboseală în mersul ei plin de sine.
Lily se uită încruntată la femeia devenită chef de cuisine. Observase semne de atracție între Martina și poissonier-ul ei, Jimmy. Deși era cu douăzeci de ani mai mare decât Martina, simțul umorului și bunătatea lui Jimmy i-ar fi oferit un minunat contrast femeii harnice, pasionate, care se afla în fața lui Lily acum. Pentru Martina o poveste de dragoste ar fi fost minunată, iar Lily spera doar că în timp ceva avea să se înfiripe din ceea ce ea simțea că se întâmplă între ei.
Era greu de imaginat că fuseseră odată rivale. Lily nu avea nici cea mai vagă idee despre cum ar fi reușit să se descurce în ultimele câteva luni dacă nu ar fi fost Martina. Talentul ei înnăscut și pasiunea pentru 198
- ELLA CAREY -
gătit, precum și etica ei profesională de neclintit erau bunuri de neprețuit pentru Valentino’s, iar Lily se asigura întotdeauna că
Giorgio înțelegea ce giuvaier era Martina.
— Intră, Martina, ia loc.
Lily îi dădu Martinei un teanc de hârtii.
După câteva minute, Martina îi dădu lui Lily trei dintre candidaturi și-și încrucișă brațele.
— Cred că aceasta. Și acestea două, spuse ea. Par să fie chiar ceea ce ne trebuie. Și chiar avem nevoie de mai mulți angajați.
Martina susținu privirea lui Lily preț de o clipă.
Lily se uită peste pagini.
— Exact, murmură ea. Cu privire la cele două surori, Meg și Ellen Anderson, mă gândeam să le luăm pe amândouă ca bucătari secunzi.
Iar inima mea a ales-o pe Agnes Romano, având în vedere că și-a pierdut soțul în război și are trei copii pe care trebuie să-i crească
singură. Experiența ei la restaurantul din Brooklyn pare să fie temeinică. A lucrat la fiecare post. Martina căscă prelung. Du-te acasă, draga mea. Odihnește-te.
Martina se ridică, însă la jumătatea drumului către ușă se opri aruncându-i o privire ciudată.
— Lily? întrebă ea aproape timid. Lily se uită la ea. Crezi că Jimmy este chipeș?
Lily lăsă jos pixul și-și înclină capul într-o parte.
— Jimmy este strașnic.
Așteptă. Oare avea Martina de gând să i se destăinuie și să-i confirme ceea ce ea spera că era adevărat?
Martina ezită.
— Ei bine, și eu cred asta.
Lily îi zâmbi călduros fetei. Se uită la bucătăria goală, la spațiul de lucru vacant al lui Tom, ca o gaură dureroasă într-un loc de altfel liniștit.
— Există și au existat și alți bărbați minunați aici, la Valentino’s.
199
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Pronunțase cuvintele blând. Poate pentru că fusese atât de absorbită de scrisoarea lui Tom, fu brusc copleșită de un sentiment de dor.
Ochii Martinei se măriră:
— E ceva ce nu-mi spui, Lily?
Lily se ridică și-și luă haina. O bătu ușor pe braț pe Martina. Din nefericire, fusese nevoită să-și țină secrete sentimentele pe care le avea pentru Tom. Dacă Sidney ar fi aflat, tot Manhattanul ar fi știut, inclusiv mama ei, Katherine Carter, ca să nu mai spunem de Giorgio și de Vianne. Pentru moment, povestea ei de dragoste cu Tom trebuia să rămână deliciosul ei secret, însă, speră ea, Martina nu va trebui să
păstreze o asemenea taină, dacă sentimentele ei pentru Jimmy ar fi dus undeva.
— Nu, nu chiar, Martina. Sunt sigură că Jimmy te admiră. Cum ar putea fi altfel?
În timp ce trecea în grabă pe lângă celălalt bucătar, Lily văzu că
Martina se îmbujorase.
200
- ELLA CAREY -
CAPITOLUL 20
Toamna, 1943
