Ei bine, cel puțin mama ei avea să fie mulțumită!
Cu energia unei marionete din lemn, începu să toace ciuperci pentru entremetier. El nădușea deasupra unei grămezi de roșii, lângă
ea.
După exact cinci minute, Martina o atinse ușor pe umăr.
— Te așteaptă, spuse ea.
Lily examină fața Martinei. Fața fetei era inundată de bucurie, iar ochii îi erau strălucitori. Se îndepărtă repede, strigând instrucțiuni întregii bucătării.
Degetele lui Lily se strânseră pe mânerul cuțitului pe care-l ținea.
Îl lăsă jos, cu precizie.
191
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Gata, zise ea.
— Foarte bine, chef, zise bucătarul.
Lily se uită prin bucătărie și se strecură din încăpere. Giorgio era în biroul lui Marco.
— Ei bine, draga mea. Te rog să iei loc.
Lily alunecă pe un scaun.
— Felicitări, Lily! continuă Giorgio. Vei fi următorul bucătar-șef al Valentino’s. Martina a acceptat bucuroasă rolul de chef de cuisine. Mi-a fost clar că abilitățile tale, Lily, sunt mai potrivite pentru coordonarea personalului, pentru conceperea și crearea de rețete și găsirea unor moduri de a ne obține legumele și fructele și de a ne gândi meniurile, în timp ce Martina este excelentă atunci când vine vorba de urmat instrucțiuni și de gătit. Sunt încântat că am ajuns la hotărârea asta și îți urez toate cele bune în acest rol foarte important și foarte apreciat. Sunt sigur că ne vei face cinste.
Lily își acoperi gura cu mâna. Încet, pe fața ei se ivi un zâmbet.
— Nu pot să-ți spun cât de mult înseamnă acest lucru pentru mine, grăi ea. Îți promit un lucru. Nu te voi dezamăgi niciodată, absolut niciodată!
192
- ELLA CAREY -
PARTEA A DOUA
193
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
CAPITOLUL 19
Lily
Spre sfârșitul verii, 1943
Zona de sud a Manhattanului trecuse printr-o nouă noapte umedă, istovitoare. Lily stătea singură în biroul ei de la Valentino’s, iar jurnalul ei, care dădea acum pe dinafară cu rețete de bucate pe timp de război, era deschis lângă ea pe birou. În aer pluteau amintiri ale vremurilor petrecute împreună cu Tom, absorbiți de rețete, descoperind primul articol din caietul ei, rețeta specială de ravioli cu castane à la Giorgio. Zilele acelea păreau atât de departe.
Afară, newyorkezii se întâlneau, cumpărau obligațiuni de război, donau sânge, însă Lily nu-și putea îndepărta ochii de unele dintre poveștile locale mai sumbre, povești despre episoade teribile de rasism suferite de infanteriștii negri din New York în taberele de instructaj din Sud, care duseseră la înmulțirea revoltelor ce devastaseră Harlemul în ultimele săptămâni. Citise cu oroare despre operațiunea denumită German American Bund, o organizație pro-nazistă aflată în Yorkville, Manhattan, unde locuiseră chiar bunicii ei. În același timp, bande irlandeze catolice atacau tineri evrei și vandalizau sinagogi, în vreme ce poliția părea indiferentă.
În fiecare noapte, lăsa biroul ordonat înainte de a stinge lumina și de a spune o rugăciune din toată inima pentru adoratul ei Tom. De când fusese trimis în misiune în Italia, urmărea știrile despre războiul de acolo cu o îngrijorare din ce în ce mai mare.
De când trupele Aliaților – mai mult de un milion de bărbați –
invadaseră Sicilia în iulie, răscolise ziarele zi de zi. După ce-l goniseră
pe Rommel din Africa de Nord – campania în care murise Marco –, Aliații se mutaseră în Sicilia, iar acum se confruntau cu o provocare mult mai mare: Italia.
194
- ELLA CAREY -
Era locul în care Tom își dorise să meargă, iar acum tot ce putea face ea era să spere și să se roage ca teritoriul strămoșilor lui să-l protejeze.
Veștile bune erau foarte puține, însă era imposibil să nu urmărești știrile. I se făcea rău când vedea fotografii ale unor băieți americani târându-și picioarele de-a lungul unor drumuri vechi, prăfuite din Sicilia, în timp ce fețele le erau acoperite de praf și muște. Sate în ruină se înălțau în spatele lor, iar distrugerea războiului făcea ravagii într-un peisaj sumbru, fără sfârșit.
Însă acum, în vreme ce forțele americane și britanice înaintau în Italia continentală, ziarele avertizau că terenul foarte ușor de apărat avea să le îngreuneze considerabil avansul. Ea și Gia erau absorbite împreună de ziare pline de proclamații cu privire la văi adânci, căi ferate de la est la vest în toată coloana centrală a peninsulei, care puneau la dispoziție linii sigure, întărite pentru germani, pentru mareșalul Albert Kesselring, considerat un maestru al războiului în defensivă. Toată lumea știa că ocuparea Italiei avea să fie o campanie chinuitoare și costisitoare. După cum se spunea, bătălia pentru țara natală a lui Tom avea să fie o corvoadă îndelungată și costisitoare.
Iar Tom se afla în chiar centrul ei. Era undeva în marș spre Roma.
Ascunsese scrisorile de la Tom într-o cutie tăinuită, în birou. Acum avea două scrisori noi, una pe care el o scrisese cu șase luni mai devreme, care ajunsese în această zi.
Africa de Nord, februarie 1943
