— Imobile închiriate? Care imobile închiriate? Ce caută fiica noastră
în case înșiruite?
Lily rostogoli cuvintele.
— Când am mers la Bridgeport la grădinile furnizorilor, mi-am dat seama cât de multe din legumele și fructele noastre vor trebui să
meargă la hrănirea combatanților și a combatantelor din străinătate.
Dacă ne-am crește propriile legume și fructe, atunci am aduce o oarecare contribuție la disponibilitatea unor provizii pentru război, nu înțelegeți? Deși ne simțim toți neajutorați în fața acestui conflict, asta este ceva ce putem face pentru a ajuta.
Jacob dădu aprobator din cap.
— Cum… am prieteni care au plecat la război, mi-am dat seama că ar trebui să facem tot ce putem aici.
— Chiar ai putea coordona bucătăria unuia dintre cele mai importante restaurante din New York, preciză tatăl ei. Sunt deja mândru de tine.
— Jacob!
Victoria își aruncă brațele în aer.
— Serios! Sunt singura persoană rațională din familia asta?
Lily continuă grăbită, încurajată de cuvintele tatălui ei, ignorând-o pe mamă.
— Imaginează-ți că am putea transforma unele dintre parcurile și grădinile noastre în grădini ale victoriei, coșuri de produse pentru oraș, tată, în timp ce furnizorii se concentrează pe aprovizionarea soldaților. Cu cât facem mai multe, cu atât creștem moralul. Iar ca să
184
- ELLA CAREY -
privăm oamenii de fructe și legume, ei bine, nu vrem să facem asta, nu-i așa?
Victoria își săltă ceasul cu aur și diamante.
— Nu voi transforma grădina din spate într-o tarabă de piață. Se grăbi către ușă. Stai de vorbă cu fiica ta, Jacob. Fă-o să vadă lucrurile cu înțelepciune, spuse ea. Nici nu merită să mai fiu prezentă pentru asta aici.
Tatăl lui Lily așteptă până când Victoria dispăru. Se aplecă în față, către Lily, și-și coborî tonul vocii.
— Nu vreau un război civil în casa mea, însă am o altă idee care s-ar putea să dea roade, draga mea.
— Sufletul meu este dedicat ideii acesteia, tată.
El își coborî vocea, aruncând o privire rapidă către holul gol.
— Da, dar ce spui de asta? De ce să nu sugerezi, în schimb, ca Valentino’s să pornească o grădină a victoriei, undeva în Manhattan?
Ai face exact ceea ce aveai de gând și ar face minuni pentru afacerea familiei Conti. Dacă vei vrea să aduci niște legume și fructe acasă, pentru noi, nu voi avea nici o problemă cu asta. Gândește-te.
Lily prinse mâna tatălui ei.
— Tată, ești un geniu.
El își drese glasul și-și împături șervetul.
— Draga mea? Te rog să mă ajuți. Mergi și pregătește-te pentru biserică.
Lily îl strânse de braț.
— Voi face planuri pentru grădina victoriei, în minte, cât voi fi acolo. Laolaltă cu niște rețete minunate cu măruntaie, adăugă ea, iar ochii îi scânteiară.
Tatăl ei îi flutură a semn să plece, însă îi zâmbi.
Ajunsă sus, în camera ei, în ciuda instrucțiunilor urlate din hol de mama ei, Lily își scoase caietul pentru Valentino’s, a cărui secțiune din față era deja plină de rețete adaptate și de idei. Se așeză pe locul 185
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
de la fereastra care dădea spre scuar și începu să deseneze schițe ale unor plantări, bazate pe grădina victoriei din spatele casei Giei.
Lily își duse creionul la buze. Dacă Valentino’s ar putea să-și cultive propriile legume și fructe și să facă față propriilor necesități?
Dacă ar ruga-o pe Gia să ajute și dacă i-ar transmite sugestia ei lui Giorgio, laolaltă cu lista ei din ce în ce mai mare de idei de rețete? Tot ce trebuia să facă era să găsească un loc pentru grădina victoriei. Iar ideea de a lucra cu mama lui Tom îi făcu inima să se avânte în zbor.
— De fapt, îi spuse Lily lui Giorgio luni dimineață, așezată în fața lui la biroul acestuia, am o idee despre locul exact în care ne-am putea cultiva fructele și legumele proprii și am vorbit cu cineva care dorește să ne ajute să-l transformăm într-o grădină a victoriei.
Giorgio bătu ușor cu stiloul de birou.
— Am relații de lungă durată cu furnizorii mei, cu Tony, Raffaele și Ernesto. Deși ideea ta de a ne cultiva propriile legume și fructe are merit, nu-mi permit să-i supăr pe acești bărbați buni. Sunt convins că
