— Nu m-am mai îndrăgostit niciodată așa.
— Atât de trecător, totuși, șopti Lily. Cum ai făcut față?
— Îmi doresc doar să o fi confruntat pe mama mea. Să fi fost mai puternică. Se uită la Lily. Să fi lucrat și eu undeva, pentru ca venitul soțului meu să nu fi fost singurul mijloc de susținere.
Lily luă o gură din vinul ei. Strânse din buze.
Josie oftă. Știa că Victoria nu-i spusese niciodată lui Lily cât de sărac fusese, de fapt, tatăl lui Josie, cum se chinuise să-și plătească
chiria, facturile, să o scoată la capăt și să pună mâncare pe masă, în timp ce insistase încăpățânat cu arta lui. Lily știa doar că predase artă
și că avusese succes și fusese faimos. Preț de cinci minute, înainte să
moară.
179
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Josie nu avea de gând să-i spună lui Lily ce avusese de îndurat pe când era copil; nopțile reci de noiembrie, precum aceasta, fără nici un fel de mâncare pe masă; certurile părinților; mama care o grăbea în camera ei rece și goală, în timp cei ei, o copilă, îi era frig și foame. Era motivul pentru care adora mâncarea, pentru care nu o luase niciodată drept sigură și pentru care nu irosise niciodată nici o firmitură.
Josie nu avea de gând să o înfurie pe Victoria făcându-i cunoscut lui Lily aspectul sărăciei familiei, o parte din istoricul care fusese atât de clar șters de pe hartă; însă, la naiba, avea să o avertizeze pe Lily că
renunțarea la iubire pentru siguranță nu avea să ducă la o viață
fericită.
Pentru că Lily se putea întreține bine singură. Nu avea nevoie de un bărbat care să-i asigure toate cele trebuitoare. Își îmbogățea propriile abilități și, ca o adevărată femeie modernă, putea contribui și, deci, avea mai multă libertate în alegerea unui partener. Josie credea cu tărie în asta.
— Știi, lucrurile vor fi foarte diferite pentru tine, spuse Josie cu atenție. Războiul ăsta, deși ia din bărbați, le dă femeilor ocazii pe care nu le-au mai avut. Profită din plin de ocazii, draga mea. Deoarece, cu cât îți construiești mai mult cariera, cu atât poți contribui mai mult la venitul gospodăriei tale pe viitor. Tu nu te vei baza niciodată complet pe un bărbat ca să-ți asigure ceea ce ai nevoie. Iar asta înseamnă că
poți face alegerea potrivită pentru tine.
Lily îi susținu privirea și, în momentul acela, întinse o mână și o acoperi pe a lui Josie.
— Dedică-te pasiunii tale cât timp el este plecat, șopti Josie. Fii un pionier în sectorul restaurantelor. Ai muncit din greu. Vei inspira și alte femei. Sunt nespus de mândră de tine, știi asta.
O flacără licări în ochii lui Lily.
180
- ELLA CAREY -
CAPITOLUL 18
Lily
Decembrie, 1942
Duminica următoare, acasă, Lily căscă în timp ce se îndrepta spre micul dejun. Se strecură pe scaunul de la masă, lângă mama ei.
Victoria bea cafea neagră; purta o rochie de culoare albastru-deschis, era machiată perfect, avea părul aranjat, iar perlele se aflau la locul lor.
— Mă bazez pe tine să nu ne distrezi azi cu nici una dintre discuțiile despre bucătăria aia. Am nevoie de tine în salonaș, imediat după slujba de la biserică, să ne ajuți să pregătim pachete cu provizii pentru Crucea Roșie. Nu uita cine ești și nu te face de râs sau nu ne face de râs pe tatăl tău sau pe mine.
— Aveam de gând să mai studiez posibile rețete potrivite pe vreme de război, pentru restaurant, după biserică. Giorgio Conti va hotărî în curând dacă bucătarul-șef voi fi eu sau va fi Martina. Evită
să menționeze că asta se întâmpla pentru că plecase Tom. Sunt sigură
că vei înțelege, vreau să demonstrez să sunt interesată, prin prezentarea unor idei despre ceea ce pot face.
— Nu-ți dădeam de ales.
Tatăl ei își lăsă ziarul jos și se uită la Lily peste ochelarii lui de citit.
— Am auzit de la… un alt bucătar de la Valentino’s, zise Lily, interpretând interesul tatălui ei drept încurajare, că sicilienii folosesc măruntaie în bucătăria lor. Trebuie să înțeleg exact ce folosesc, așa că
am împrumutat câteva cărți de bucate de la Valentino’s. Va trebui să
le studiez astăzi.
— Măruntaie? Victoria își ridică șervetul și-și acoperi gura. Auzi încotro se îndreaptă familia asta, Jacob! Măruntaie!
Lily îi aruncă o privire tatălui ei și continuă: 181
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Mă tem că și Giorgio Conti va fi îngrozit de gândul de a folosi măruntaie. Pur și simplu trebuie să-mi dau seama cum să fac felurile de mâncare acceptabile pentru americani. Se încruntă. Va fi o chestiune de reeducare a simțului gustului.
