Lily tremură și simți că Natalia o ținea și mai strâns de braț.
— La revedere! îi spuse Tom lui Lily, după ce le îmbrățișase din nou pe Natalia și pe Gia.
Lily îi trimise din nou bezele, acolo, în fața tuturor, lăsând lacrimile să i se reverse nestingherite pe obraji. Când trenul șuieră
încă o dată prelung, îl urmări cu inima și-și închise ochii din cauza inevitabilului insuportabil al faptului că el avea să devină doar un număr, unul dintre miile de soldați, încetând să mai fie acel Tom a cărui prezență calmă și conduită amabilă aduceau ceva în plus bucătăriei. Era doar un alt soldat plecat la război.
174
- ELLA CAREY -
Doar ieri îi spusese că avea să-i fie ras părul și toate hainele predate. Îl făcuse să-i promită că-și va lăsa blugii preferați acasă, cu Gia, așa încât să fie acolo când el avea să se întoarcă în New York.
Gia lăsă să-i scape un hohot de plâns. Natalia era chiar lângă ea, cu brațul în jurul umărului Giei, iar mâna liberă strânsă în mâna lui Lily. Lily se zgâi la spatele lui care se îndepărta, rezistând nevoii de a fugi către el pentru un ultim sărut înainte ca el să urce în tren și să
dispară înăuntru.
Când trenul plecă și locomotiva lui insondabilă hurui pe șine, Gia își ridică mâna într-o fluturare fragilă. Natalia rămase aproape, ținând cealaltă mână a mamei, iar Lily își căută în poșetă o batistă, pe care o flutură pentru un moment, înainte de a-și sufla cu putere nasul în ea. Oare ce îl aștepta?
Fața Giei păru să se descompună în timp ce trenul se îndepărta.
Mama lui Tom, obligată să renunțe la fiul ei pentru această luptă, ca atâtea alte mame, se întoarse și le îmbrățișă pe Lily și pe Natalia.
— Să ții legătura cu mine, Lily, reuși să spună Gia, înainte să-și dea drumul de-a binelea hohotelor de plâns de la care se abținuse vitejește, pentru fiul ei.
Lily dădu din cap a aprobare.
— Bineînțeles că o voi face, Gia, răspunse ea.
Iar în clipa aceea, Lily știu că dacă ea și Tom aveau să rămână
apropiați, ea și Gia vor deveni prietene, pentru că momentul acela le adusese împreună, două femei care-și luaseră la revedere de la bărbatul pe care-l adorau.
Natalia se dădu înapoi și se uită la Lily.
— Îi ești dragă fratelui meu. Și mie îmi place de tine.
Lily o îmbrățișă pe sora lui Tom, încercând să asculte ultimele sunete ale trenului care plecase, în timp ce se agăța de senzația că era încă în brațele lui Tom; voia să încapsuleze amintirile, ca și cum știa că avea să revadă de multe ori acest moment în lunile și în anii următori.
175
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Lily ieși șovăielnică din Grand Central Station, îmbrățișându-le pentru o ultimă dată, fără speranță, pe Gia și pe Natalia, în mulțimea învolburată de afară, înainte de a-și băga mâinile în buzunarele hainei și de a pleca fără să știe încotro merge. Nu avea în minte nici o destinație. Trecu de un colț la dreapta pe Fifth Avenue, ținând privirea în jos, trecând pe lângă femei ieșite la plimbare, care duceau în brațe pungi de cumpărături de la casele de modă și din magazinele elegante care mărgineau frumosul bulevard. Lily nici măcar nu se uită la buticurile somptuoase, la manechinele îmbrăcate în cele mai recente mode ale vremii de război, expuse în vitrine.
Ce importanță mai aveau toate? Lui Lily aproape că-i veni să
hohotească de râs. Ce însemnau toate astea când țara era pe cale să
piardă încă o generație de tineri?
Continuă să meargă cu pași mari, acum mai hotărâtă. Furia pe care o simțise la moartea lui Marco licări în ea, crescu, până când nu o mai putu suporta. Scrâșni din dinți, tot drumul până în Central Park, unde făcu la stânga și se opri în fața hotelului Plaza, respirând greu.
Trebuia să traverseze drumul. Trebuia să se așeze undeva.
Lily intră în parc. Găsi o bancă lângă lac și se prăbuși pe ea adunându-și haina, din cauza frigului după-amiezii. Părea că iarna venise dintr-odată, acum că Tom plecase. Își împreună mâinile, uitându-se la modul inevitabil în care apa curgea mai departe, la clădirile newyorkeze care se reflectau la suprafață, ca mai apoi să
pâlpâie și să dispară în neant, la cea mai mică adiere.
Când Lily se ridică în sfârșit în picioare, ghemuindu-se pentru a se proteja de după-amiaza rece, se uită insistent la parc în lumina care se stingea, la copacii stranii și întunecați pe fundalul zgârie-norilor conturați dincolo de ei, înainte de a se întoarce și de a merge spre tren.
Însă nu poposi la Gramercy Park. Merse direct în Greenwich Village, cu mâinile băgate în buzunare, cu privirea în jos, contra 176
- ELLA CAREY -
vântului supărător care fluiera în copacii din Washington Square Park. Merse mai departe grăbită, hotărâtă să nu se gândească la sutele de morminte vechi de sub peluzele pe unde se plimba; nu se concentră pe poveștile cu fantome și cu o miasmă verde care fusese văzută plutind deasupra parcului, după întuneric.
În loc de asta merse de-i sfârâiră călcâiele până în Bleecker Street și un sentiment de tristețe o apăsă când se gândi la ultima oară când se plimbase pe acolo la brațul lui Tom, când se gândi la cât de goală
avea să-i pară acea zonă, din moment ce știa că el nu mai era acolo.
Deschizând ușa magazinului Albertina’s, în timp ce-și masa mâinile din cauza frigului, cumpără pulpe de pui, ouă proaspete și ulei de măsline, înveselindu-se oarecum în momentul în care Lino, proprietarul, o recunoscu și o salută.
Din nou afară, în frig, Lily se opri automat la taraba cu fructe și legume preferată de bunica ei și luă ingrediente pentru o salată
proaspătă, iar apoi apucă și doi covrigi sărați, calzi.
Până să ajungă la ușa de la subsolul casei lui Josie, Lily începu să
