— Fie ca Tom să se întoarcă acasă cu bine, murmură Leo.
Sunete de acord înăbușite se auziră la masă.
— În această privință, după cum probabil știți, avem două
candidate la rolul de bucătar-șef.
Lily își împinse în sus mânecile ei albe de bucătăreasă.
— Lily sau Martina vor conduce bucătăria de acum încolo.
Echipa fu traversată de un oftat aprins. Lily își ținu capul sus, ignorând privirile despre care știa că erau schimbate între unii dintre colegii ei bărbați.
— Voi lua hotărârea cât de curând posibil, având în vedere plecarea lui Tom. Vreau ca fiecare dintre voi două să le adreseze câteva cuvinte colegilor, despre cum ați conduce voi bucătăria pentru noi toți, vă rog. Prima, Martina.
Lily abia auzi discursul Martinei, întrucât încerca să-și adune gândurile. Când îi veni rândul, se ridică în picioare.
— Poate că ne aflăm la subsolul Valentino’s, zise ea. Însă, noi, angajații de la bucătărie, suntem pulsul restaurantului. Împreună, toți avem în comun pasiunea noastră pentru bucate. În calitate de bucătar-șef, ar fi o onoare pentru mine să vă coordonez pe toți, deoarece împărtășim plăcerea noastră de a găti și angajamentul nostru de a produce creațiile culinare cele mai rafinate din New York.
Făcu o pauză și-și coborî tonul vocii. Când cineva intră în acest restaurant, cu minunatul lui design Art Deco, este captat de magia sa; e ca și cum ar intra într-o altă lume. Că e sau nu război, trebuie să
189
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
continuăm să aducem această magie în bucatele gătite de noi. Acesta este motivul pentru care oamenii vor continua să vină la Valentino’s, pentru că nimeni altcineva nu poate face ceea ce facem noi.
Doi dintre angajații din bucătărie se aplecară în față. Încăperea era liniștită.
— Giorgio a reușit să țină restaurantul în viață în perioada prohibiției, a crizei economice, iar acum, noi îl vom face să treacă de acest război. Am lucrat pe cont propriu pentru a veni cu idei noi, inovatoare de rețete, pentru a mă asigura că Valentino’s prosperă, în ciuda războiului și în ciuda raționalizării din ce în ce mai stricte. În acest sens, am început o carte de bucate create pentru vreme de război, pe care să o folosim și la care puteți contribui oricare dintre voi, dacă veți avea o idee. Dacă voi fi bucătar-șef, mă voi strădui să
ajut Valentino’s să continue să se adapteze. Aș fi onorată să conduc bucătăria, pentru ca Valentino’s să rămână giuvaierul New Yorkului, în timp ce noi continuăm să avansăm, să inovăm, să deschidem căi noi pentru bucate, în Manhattan.
După o tăcere de un moment, Jimmy începu cu aplauze lente, iar în curând ceilalți angajați i se alăturară.
— Foarte bine. Mulțumesc, Lily, mulțumesc, Martina.
Giorgio păru preocupat.
— E timpul să intrați pentru pregătiri.
Angajații din bucătărie începură să-și împingă scaunele la loc.
Inima lui Lily bătea să-i iasă din piept. Nu avea nici o idee cum se descurcase. Știa că nu trebuie să permită încercărilor constante ale lui Leo de a o face cu ou și cu oțet să-i reducă din entuziasmul de a încerca lucruri noi, însă își făcea griji că, dacă ar fi riscat prea mult și ar fi dat impresia că vrea să meargă prea departe, avea să piardă
susținerea celor cărora le făcea plăcere situația așa cum era.
Iar războiul dicta totul în zilele acelea. Conducerea unei bucătării s-ar putea dovedi un excelent exercițiu de echilibru. Lily spera doar că discursul ei avusese tonul potrivit.
190
- ELLA CAREY -
Vocea lui Giorgio răsună în încăpere.
— Astăzi, Leo îi va ține locul lui Tom. Iar eu voi lua hotărârea după tura asta.
Lily și-ar fi dorit ca tura să fi durat o viață. Nu voia să audă
inevitabilele vești rele, însă mult prea curând, Giorgio era la ușă.
— Ah, Martina, Lily, zise el.
Lily dădu aprobator din cap.
— Da.
Îi examină fața Martinei.
Însă fata se încruntă, cu ochii în jos.
Giorgio zâmbi.
— Am luat o hotărâre. Lily, vreau să vorbesc în primul rând cu Martina. Când voi termina, te voi chema.
Lily încuviință din cap, ținând privirea în pământ pentru a-și ascunde valul de emoții care o străbăteau. Iar faptul că Giorgio voise să vorbească în primul rând cu Martina nu putea însemna decât un singur lucru, bineînțeles. Avea să-i dea Martinei șansa de a accepta postul de bucătar-șef înainte ca el să vorbească cu Lily.
Îmbujorată, își feri ochii de privirile curioase ale tuturor angajaților din bucătărie, în timp ce mergea în josul liniei de servire.
