Încet-încet, râsetele şi comentariile s-au domolit.
— Hei, ce rucsac frumos! a exclamat o voce masculină. Pleci pe munte?
Toţi au râs. Izzy şi-a simţit obrajii arzând. Ce-avea rucsacul ei? A tuşit uşor pentru a-i atrage atenţia domnului Hudson. În acel moment, un prezervativ ambalat a lovit-o în cap şi a căzut pe podea.
Şi-a privit noii colegi de clasă. Un grup de fete au chicotit şi s-au întors cu spatele. Una dintre fete era prietena Băiatului cu Părul
— 37 —
Negru ca Pana Corbului. Băiatul se uita la ea, studiindu-i faţa. Să fi fost răceală sau milă ceea ce se citea în ochii lui? Greu de spus. Izzy a pus fişa pe catedră, a ridicat prezervativul de pe podea şi i l-a întins profesorului. În sfârşit, el şi-a ridicat privirea.
— Cred că este pentru dumneavoastră, a spus Izzy.
Toţi copiii au început să râdă.
— Ce fel de glumă e asta? a întrebat domnul Hudson, încruntat.
— Nu este nicio glumă, a spus Izzy. Eu stăteam aici aşteptând să vă
dau actele şi cineva vi l-a aruncat. Numai că m-au nimerit pe mine în cap.
Domnul Hudson a luat prezervativul, l-a aruncat la gunoi şi s-a ridicat în picioare.
— Atenţie, toată lumea! a spus el. Liniştiţi-vă şi aşezaţi-vă la locurile voastre.
A luat foaia de hârtie de la Izzy, a citit-o, apoi s-a adresat clasei.
— Ea este Isabelle Stone. Făceţi-o să se simtă binevenită!
Apoi a privit-o pe Izzy.
— Aşază-te unde-ţi place.
Izzy a privit cu atenţie clasa, în căutarea unui loc. Singura bancă
liberă era pe un colţ, în fundul clasei. A lăsat să-i lunece rucsacul de pe umăr şi s-a îndreptat spre ferestre, cu intenţia de a merge prin marginea rândului de pupitre, nu pe spaţiul din mijloc.
Apoi şi-a dat seama că pentru a ajunge la locul liber trebuia să
treacă pe lângă Băiatul cu Părul Negru ca Pana Corbului şi prietena lui. Pentru o clipă, s-a gândit să se întoarcă şi s-o ia pe cealaltă parte.
Dar ar fi fost prea evident că-i evită. A mers mai departe. La jumătatea culoarului, a trecut de Băiatul cu Părul Negru ca Pana Corbului şi de prietena lui. Apoi unul dintre băieţi şi-a întins piciorul încălţat cu tenişi până la pervaz, blocându-i calea.
— Scuze, a spus ea, cu un zâmbet forţat.
— Mai spune-mi o dată cum te cheamă, a spus băiatul.
Era frumuşel, cu un ten alb şi breton blond, bogat, dat într-o parte, până deasupra ochilor albaştri.
— Isabelle, a răspuns ea, încercând să fie prietenoasă. Dar toţi îmi spun Izzy.
— Izzy? a întrebat băiatul. Ca pe Izzy Pop?
— 38 —
— Nu, a răspuns Izzy. Acela e Iggy Pop.
— Domnule Anderson! a urlat din faţa clasei domnul Hudson. Aşa ai de gând să începem anul?
— Doar făceam cunoştinţă, a spus băiatul. O făceam pe Izzy Pop să
se simtă binevenită, cum aţi spus.
Toţi au râs. Izzy a simţit cum i se înroşeşte pielea pe gât şi pe piept.
— Luke, nu fi idiot! a spus cineva în spatele ei.
Izzy s-a întors să vadă cine vorbise. Era Băiatul cu Părul Negru ca Pana Corbului.
— Las-o să treacă, i-a spus el lui Luke.
Prietena băiatului l-a plesnit peste braţ, încruntându-se la el. El a ignorat-o.
Luke şi-a lăsat piciorul jos, făcându-i cu ochiul lui Izzy.
— Dacă ai nevoie de cineva care să-ţi arate împrejurimile, eu sunt omul tău, a spus el, zâmbindu-i cu superioritate.
— Mulţumesc, a spus Izzy şi s-a dus la locul ei.
