— Tocmai că nu e! Este…
— El va avea grijă de tine, te va hrăni şi te va îmbrăca, vei trăi într-o casă frumoasă, a spus Ruth. Îţi va oferi felul de viaţă cu care eşti obişnuită!
— Mamă, poţi să crezi sau nu, dar nu toată lumea se căsătoreşte pentru bani, a spus Clara, nereuşind să-şi ascundă dezgustul.
— Nu-i vorbi mamei tale în acest fel! a intervenit Henry, căruia îi tremura falca.
Dar era prea târziu. Ceva se schimbase în mintea Clarei. Odată ce începuse să spună ce gândea, nu s-a mai putut opri. Era ca şi cum ani de frustrare şi furie începuseră să clocotească, revărsându-se pe neaşteptate.
— Numai de asta îţi pasă, nu-i aşa? i-a spus ea lui Ruth. Preferi bijuteriile şi o casă frumoasă în locul unei familii unite şi fericite.
— Nu-i adevărat! a replicat Ruth, cu o expresie rănită în privire.
Cum poţi fi atât de josnică şi caustică, tocmai când ştii prin ce-am trecut? Fratele tău nu mi-ar fi vorbit niciodată în acest fel! Nu-i de mirare că a plecat. Probabil că s-a temut să împartă averea cu tine.
— N-a plecat din cauza mea! a spus Clara. A plecat pentru că l-a alungat tata şi pentru că tu nu i-ai fost alături. Îmi pare rău, dar uneori cred că mai degrabă ai călca pe cadavrul fiului tău pentru a
— 31 —
ridica de jos un dolar căzut pe stradă.
Henry a ocolit biroul, cu pumnii strânşi.
— Cere-ţi scuze, domnişoară! a spus el, cu buzele tremurându-i nervos. Te măriţi cu James în septembrie, şi cu asta basta!
Clara a simţit că ceva s-a schimbat în capul ei, ceva esenţial şi definitiv, ca şi cum ar fi trântit o uşă grea în urma ei. Ani de zile stătuse drepţi şi-i lăsase să-i dirijeze viaţa, de la a-i spune cu ce să se îmbrace până la cursurile pe care să le urmeze la şcoală. Mama o instruise pe slujnică să verifice săptămânal camera Clarei, pentru a se asigura că nu ascunde acolo ţigări sau alcool. Henry îndepărtase cărţile „nepotrivite” şi nu-i permisese Clarei să facă lecţii de pian, pentru că era indecent. Îi spusese cum să-şi cheltuiască alocaţia, returnând rochiile care nu-i plăceau lui. Clara nu-şi dădea seama dacă
era vorba de instinct matern sau de altceva, dar nu a mai putut suporta.
— De ce? a strigat ea. De ce vreţi atât de mult să mă măritaţi?
Pentru că familia lui James este bogată şi nu va trebui să mă mai sprijiniţi financiar? Sau pentru a vă pune afacerea la adăpost, pentru a vă asigura că tatăl lui James va fi mereu partenerul tău?
Henry a apucat-o de umăr şi a zgâlţâit-o violent, înfigându-şi degetele groase în carnea ei.
— Nu-ţi permit să-mi vorbeşti aşa! a spus el, cu ochii scăpărându-i de furie.
Clara nu-şi dădea seama dacă nu cumva tatăl ei nu se lupta cu el însuşi, încercând să n-o azvârle cât colo.
I-a aruncat o privire duşmănoasă mamei ei.
— Cum poţi sta acolo lăsându-l să-mi facă aşa ceva? a spus ea.
Cum poţi să-ţi alegi soţul în defavoarea copiilor? Ştiu că asta i-a făcut şi lui William! Ştiu că şi-a bătut fiul, propriul său fiu! Şi tu nu ai făcut nimic!
— Să nu îndrăzneşti să-l amesteci pe William în povestea asta! a spus mama ei.
— De ce nu? a întrebat Clara. Tu l-ai lăsat pe tata să-l distrugă, de ce nu şi pe mine?
Ruth şi-a pus încheietura fină a mâinii pe frunte şi a căzut pe canapea. Henry i-a dat drumul Clarei şi a alergat la soţia lui,
— 32 —
îngenunchind lângă ea.
— Uite ce-ai făcut! a spus el, aruncând o privire rapidă spre soţia lui. Ai făcut-o să plângă!
Clara s-a uitat lung la părinţii ei şi furia stăpânită ani de zile i-a umflat pieptul.
— William a făcut totul pentru voi, a spus ea. A muncit zi şi noapte, lângă tine, ani şi ani. A renunţat la tot, numai ca să te convingă de calităţile lui. Dar niciodată nu a fost destul, aşa-i? Nu ai putut să-i recunoşti calităţile pentru că asta ar fi însemnat să-i oferi ceea ce merita!
La aceste cuvinte, tatăl s-a ridicat, a traversat camera şi a plesnit-o pe Clara peste faţă. Ea s-a rotit într-o parte, şi-a regăsit echilibrul şi şi-a pus mâna pe pieptul ce i se zbătea puternic, privind printre lacrimi.
— Ce-a făcut? a mârâit ea, înfruntând privirea tatălui ei. Ce a făcut atât de groaznic încât să încetezi să-l mai iubeşti?
— Te avertizez, a spus tatăl ei. Un singur cuvânt în plus şi voi…
— Oh, e-n regulă, a replicat ea, cu lacrimile fierbinţi şiroindu-i pe obraji. Ai crezut că este proprietatea ta pentru că lucra pentru tine. L-ai tratat ca pe un sclav, în timp ce tu luai banii. În cele din urmă, s-a săturat şi a pus picioru-n prag. Dar tu n-ai putut suporta, aşa că l-ai aruncat în stradă!
Clara a aruncat o privire înspre mama ei.
— Şi tu l-ai lăsat să facă asta! Niciodată nu ai dorit să auzi şi versiunea lui William. Nu te-ai deranjat niciodată să afli dacă are unde să stea, dacă are ce mânca!
— Încetează, imediat! a urlat Henry. Altfel o să regreţi!
— Nu regret nimic, a spus Clara. Singurul lucru pe care-l regret este că nu am văzut adevărul mai devreme.
Henry a dat grăbit ocol biroului, a ridicat receptorul şi a format un număr. În timp ce aştepta să i se răspundă, cu faţa congestionată şi cu falca tremurându-i, îşi privea soţia care continua să plângă. Lumina candelabrului se reflecta în sudoarea de pe fruntea lui. Clara s-a întors pentru a ieşi. Dacă iese, rămâne fără niciun şfanţ. Dacă
