"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » 📖 📖,,Două cărți și o vacanță'' de Emily Henry

Add to favorite 📖 📖,,Două cărți și o vacanță'' de Emily Henry

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

— Ai făcut dinadins jocul de cuvinte sau...?

— Nu, ce naiba! a răspuns Gus, întorcându-se cu mine pe potecă.

Am zis asta pentru că am presupus că o să facem o tură de lac cu elicopterul.

— Asta e presupunerea ta finală?

El m-a scanat cu privirea de sus până jos ca și cum îmi cântărea ținuta dacă se potrivea cumva cu vreo uniformă recunoscută de pilot.

— Da, așa cred.

— Atâââât de aproape.

— Serios? a făcut el. Și ce e atunci? Un planor pe deasupra lacului?

Un mic submarin pe sub lac?

— Va trebui să aștepți și o să afli.

Ne-am despărțit în dreptul caselor noastre, convenind să ne întâlnim la mașina mea în douăzeci de minute. După ce mi-am spălat părul a doua oară în aceeași zi, mi l-am strâns într-un coc deasupra capului și m-am îmbrăcat la loc cu aceleași haine (fără rahat) de mai devreme, împachetasem deja dinainte majoritatea lucrurilor pentru excursia de azi, așa că nu-mi rămânea de făcut decât să iau restul din frigider și să le pun în răcitorul pe care îl găsisem pe unul dintre rafturile de jos din bucătărie.

Era 7.30 când eu și Gus am plecat și 8.40 când am oprit în parcarea cinematografului în aer liber Big Boy Bobby, unde era seara filmelor cu Meg Ryan.

— O, Doamne, a făcut Gus când ne-am dus la ghișeul de unde trebuia să ridicăm biletele pe care le achiziționasem online. Se difuzează

trei filme, a remarcat, citind afișul luminos din dreapta noastră: Când Harry a cunoscut-o pe Sally, Nopți albe în Seattle și Mesaj pentru tine. Nu sunt jumătate dintre ele filme de Crăciun?

Vânzătorul a ridicat bariera, iar eu am trecut dincolo de ea.

— Jumătatea lui trei este unu și jumătate, așa că nu, jumătate dintre filmele astea nu sunt filme de Crăciun.

— Ți-am spus că mă enervează fața lui Meg Ryan?

Eu am pufnit.

— Unu, nu. Doi, e imposibil. Are o față adorabilă și perfectă.

— Așa o fi, a spus Gus. N-aș ști să-ți zic de ce și știu că nu e logic, dar... pur și simplu n-o suport.

— În seara aceasta, totul se va schimba, l-am asigurat eu. Ai încredere în mine. Trebuie doar să-ți deschizi inima, iar dacă poți face asta, lumea va fi un loc mult mai luminos de acum înainte. Și poate vei avea și o șansă în a scrie o comedie romantică care chiar să se vândă.

— January, a zis el solemn în timp ce dădeam cu spatele înspre un loc liber de parcare. Închipuie-ți numai ce mi-ai face dacă m-ai duce la o lectură publică lungă de șase ore de-a lui Jonathan Franzen.

— Nu pot și nici nu voi face asta, am zis. Dar dacă vei dori să facem asta în vreuna dintre serile noastre de vineri, eu nu te voi opri. Acum, ajută-mă să-mi dau seama de unde pot cumpăra înghețata cu surprize a lui Big Bobby despre care am citit online. Potrivit site-ului, e ceva ce

MERITĂ DIN PLIN.

— Ar face bine, a oftat Gus, coborând din Kia să mi se alăture.

În timp ce pe ecran erau rulate scene aleatorii din filme, noi ne-am croit drum înspre standurile cu mâncare. M-am pus la coada dinaintea semnului din lemn în formă de înghețată, însă Gus m-a atins pe braț, împiedicându-mă să mă așez la coadă imediat.

— Îmi promiți un lucru?

— Gus, n-o să mă îndrăgostesc de tine.

— Altceva. Te rog, încearcă să nu vomiți.

— Dacă o să-mi vină, o să înghit, în schimb.

El și-a dus mâna căuș la gură, venindu-i greață.

— Am glumit! N-o să vomit. Cel puțin, nu până nu mă duci la lectura publică de șase ore. Haide, acum. Mi-am petrecut toată

săptămâna abia așteptând să mănânc și altceva în afară de tarte crude.

— Nu cred că o să fie festinul plin de vitamine și nutrienți la care pare că te aștepți.

— Nu am nevoie de vitamine. Am nevoie de nachos cu brânză și sos de ciocolată.

— A, păi în cazul ăsta, ai plănuit seara perfectă.

Pentru că eu cumpărasem biletele, Gus a plătit popcornul și înghețatele cu surpriză (6 dolari fiecare, clar nu meritau) și a încercat să

mai cumpere și sucuri înainte ca eu să-l opresc, deloc subtilă, încercând să-l fac să înțeleagă că avem opțiuni mai bune la mașină.

După ce ne-am întors, am deschis hayonul și am lăsat pe spate scaunele din mijloc, lăsând la iveală aranjamentul de perne și pături pe care le împachetasem mai devreme, împreună cu răcitorul plin de bere.

— Impresionat? l-am întrebat eu.

Are sens