Ea și-a încrucișat brațele la piept, aparent imună la farmecele gurii lui. Trebuia să fie super.
Gus s-a lăsat pe călcâie, iar eu mi-am tras tricoul în jos.
— Scuze pentru asta, am zis eu, îngrozită.
Femeia ne-a făcut un semn cu degetul mare înspre culoarul întunecat cu iarbă dintre mașini.
— Afară! a lătrat ea.
— Desigur, a spus Gus numaidecât, închizând hayonul și astfel ascunzându-ne de privirea ei.
Eu am izbucnit într-un râset nebun și rușinat, iar Gus s-a întors spre mine, zâmbind slab cu buze vineții și umflate și cu părul vâlvoi.
— A fost o idee atât de rea, am șoptit neajutorată.
— Mda.
Vocea lui Gus a redevenit periculos de răgușită. S-a aplecat înainte prin întuneric și m-a prins într-un ultim sărut vicios de lent și demențial de fierbinte, degetele lui mângâindu-mi fața.
— Nu se va mai întâmpla, m-a asigurat el, iar toate scânteile din sânge s-au trezit la viață, sfârâind puțin.
O dată. Asta era regula. Dar data asta se punea? Stomacul mi s-a strâns a dezamăgire. Nu avea cum. Nu mă satisfăcuse. Dimpotrivă, mă
lăsase și mai rău de cum eram înainte și, judecând după felul în care mă
privea Gus, aș fi zis același lucru și despre el.
Femeia ne-a bătut în geam și amândoi am sărit speriați.
— Ar trebui să plecăm, a spus Gus.
Eu m-am chinuit să ajung din spate pe locul din față. Gus a ieșit prin spate și s-a urcat pe locul din dreapta.
Am condus spre casă, simțindu-mi trupul ca o hartă fierbinte, iar toate locurile pe care le atinsese el, toate locurile pe care le privea de unde stătea acum, străluceau aprins.
#
Gus nu a apărut la masa din bucătărie duminică la prânz. M-am gândit că asta trebuie să fie un semn rău – și anume că ceea ce se întâmplase distrusese singura relație de prietenie pe care o aveam în orașul ăsta. De fapt, una dintre puținele relații de prietenie din toată
lumea, de vreme ce Jacques și cei doi prieteni ai mei, după cum se dovedise, nu aveau nevoie DOAR DE MINE.
Am încercat să mi-l alung pe Gus din minte și să lucrez la carte concentrându-mă numai asupra ei, dar am reluat tresăritul la auzul telefonului meu bâzâind.
Un mesaj de la Anya: Hei, scumpo! Voiam doar să văd cum mai ești.
Editurachiarar vrea să vadă câteva pagini de început, ca să-și facă o părere.
Un e-mail de la Pete: Salut! Vești bune! Cărțile tale vor fi pe stoc de mâine. În ce zi din săptămâna asta ai putea să vii pe aici pentru autografe?
Un e-mail de la Sonya, pe care nu l-am deschis, dar a cărui primă
propoziție o puteam vedea: Te rog, te rog, nu vreau să te gonesc de la clubul de lectură. Sunt perfect fericită să stau acasă luni seara dacă ți-ar face plăcere să...
Un mesaj de la Shadi: January. Ajutor. Nu mă SATUR de Fesul Bântuit.
A venit la mine în ultimele TREI seri, iar aseară l-am lăsat să RĂMÂNĂ.
Eu i-am scris înapoi: Știi exact încotro se îndreaptă asta. Îl PLACI!!
Ea mi-a răspuns neîntârziat: URĂSC să mă îndrăgostesc!! Îmi strică de fiecare dată reputația de băiat rău!!
I-am trimis un emoticon trist. Știu, dar trebuie să perseverezi. Pentru binele Fesului Bântuit și pentru ca eu să pot trăi prin tine.
Amintirea nopții trecute mi-a fulgerat dinaintea ochilor, aprigă și fierbinte precum un vătrai. Dorința și rușinea m-au cuprins, împletindu-se într-o singură senzație.
Dumnezeule, ce făcusem? Ar fi trebuit să știu mai bine de atât. Și
totuși, o parte din mine nu se putea abține să nu se gândească dacă nu va mai avea șansa s-o facă din nou.
Nu trebuia să însemne nimic. Poate că asta era: aveam să învăț în sfârșit cum e să ai o relație fără obligații.
Sau poate că înțelegerea căzuse și nu aveam să mai aud literalmente niciodată de Gus Everett.
Mi se terminaseră și cerealele, și supa instant, așa că, după ce am scris chinuit 300 de cuvinte, am decis să iau o pauză și să mă duc la cumpărături. Mașina lui Gus nu era la locul ei obișnuit, pe stradă, în fața caselor noastre, când am plecat și nici când m-am întors. Mi-am alungat gândul din minte. Nu trebuia să-i dau mare importanță.
La magazinul alimentar, mi-am verificat din nou contul bancar, apoi am cutreierat culoarele cu calculatorul meu deschis, adăugând prețul cerealelor și al conservelor de supă. Am reușit să adun un coș decent pentru șaisprezece dolari, dar când am dat colțul ca să mă îndrept spre casa de marcat am văzut-o acolo.
Păr alb și ondulat, siluetă slăbuță, același șal croșetat.
