— Ce e cu pata mare și neagră? l-am întrebat, făcând semn cu bărbia către tatuajul de pe brațul lui.
El a părut confuz până când mi-a urmărit privirea.
— A, da, a făcut el. A fost altceva acolo.
— Banda lui Mobius, știu, am zis eu, puțin cam prea repede.
Ochii lui m-au sfredelit preț de câteva secunde intimidante, cât s-a hotărât să-mi răspundă.
— Eu și Naomi ni le-am făcut împreună.
Numele ei a rămas în aer, reverberând ca după un fulger. Naomi.
Femeia cu care fusese Gus Everett căsătorit. El n-a părut să-mi observe șocul. Poate îi spunea des numele în mintea lui. Poate faptul că-mi spusese despre existența ei era echivalentul cu a-mi arăta albumul de nuntă pentru el.
— Imediat după nuntă.
— A, am făcut eu prostește.
Obrajii mi s-au înfierbântat încă și mai mult și au început să mă
mănânce. Aveam un fler să aduc în discuție subiectele despre care el nu dorea să discute.
— Îmi pare rău.
El a scuturat din cap o dată, privirea lui rămânând la fel de atentă și de pătrunzătoare.
— Ți-am zis că vreau să mă cunoști. Mă poți întreba orice.
Asta sunase ca Urcă-te pe mine! Acum!
Speram să arăt foarte drăguț pentru o roșie mult prea coaptă.
Știam că era mai înțelept să renunț, și totuși nu mă puteam abține să
nu-l testez, să văd dacă vorbea serios.
Faptul că eu, January Andrews, puteam să-l întreb orice pe secretosul Augustus Everett.
M-am hotărât să rămân la:
— Ce însemna?
— După câte s-a dovedit, prea puțin, a zis el, dezamăgirea zvârcolindu-mi-se prin stomac la cât de puțin durase politica cărții deschise dintre noi. Dar apoi a continuat: Dacă pornești dintr-un punct banda lui Mobius și o urmezi, după ce ai parcurs toată bucla, nu ajungi în același punct de unde ai plecat. Ci chiar deasupra lui, pe cealaltă parte a suprafeței. Iar dacă o urmezi și a doua oară, vei ajunge în același loc.
Așadar, e vorba despre o cale care e de două ori mai lungă decât ar trebui să fie. La momentul acela, mă gândesc că am crezut că noi doi împreună
avem valoare adăugată față de fiecare pe cont propriu.
A ridicat dintr-un umăr, după care și-a scărpinat absent pata neagră.
— După ce a plecat, a părut mai degrabă o glumă bolnavă. Iată-ne prinși aici, pe fețe diferite ale aceleiași suprafețe, teoretic în același punct, dar cumva nu împreună. Fixați laolaltă în aceste tatuaje care sunt de cinci mii de ori mai permanente ca mariajul nostru.
— Câh, am făcut eu.
Câh? Sunasem ca o dădacă ce face baloane din guma de mestecat în timp ce încearcă să-l înțeleagă pe Tatăl Divorțat și Sexy preferat.
Gus mi-a adresat un zâmbet strâmb.
— Câh, m-a îngânat el încetișor.
Ne-am privit unul pe celălalt o secundă prea mult.
— Ce fel de persoană era?
Cuvintele mi-au scăpat fără să vreau, iar acum un frison de panică a trecut prin mine la gândul că am întrebat ceva la care nu eram sigură că
Gus ar vrea să răspundă sau că mi-ar plăcea să aud.
Ochii lui întunecați m-au studiat câteva secunde. Și-a dres glasul.
— Era dură, a spus el. Cumva... impenetrabilă.
Glumele se scriau singure, dar nu l-am întrerupt. Am ajuns până
aici. Acum trebuia să știu ce fel de femeie i-ar putea răpi inima lui Gus Everett.
— Era o artistă vizuală incredibilă, a continuat el. Așa ne-am întâlnit. Am văzut unul dintre spectacolele ei într-o galerie când eram la școală și mi-a plăcut munca ei înainte să o cunosc. Și chiar după ce am fost împreună, am simțit că nu aș putea să o cunosc niciodată. De parcă
