cicatricea de pe buză. Și gura ta.

El a zâmbit, pe urmă s-a sprijinit într-un cot, cu degetele încă

răsfirate pe buricul meu.

— Chiar nu am venit în temnița sexului ca să te seduc.

Eu m-am ridicat în capul oaselor.

— De unde știi că nu te-am sedus eu pe tine?

Un zâmbet i-a apărut în colțul gurii.

— Pentru că n-ar fi fost nevoie.

Cuvintele lui mi-au răsunat în minte: De când te-am dorit! Nu.

Dinainte de asta. Inima mi-a tresărit în piept, apoi încă o dată atunci când am auzit telefonul sunând.

— Rahat, a bombănit Gus și mi-a sărutat abdomenul pentru o ultimă

oară înainte să se dea jos de pe canapea.

Și-a înșfăcat pantalonii de pe podea și și-a scos telefonul din buzunar.

Zâmbetul i-a pierit de pe față când s-a uitat la ecran, două linii de

consternare apărându-i între sprâncenele negre.

— Gus? am întrebat eu, devenind brusc îngrijorată.

Când a ridicat privirea, părea puțin dezorientat. A închis gura, după

care s-a uitat înapoi la telefon.

— Chiar îmi pare rău, a spus. Trebuie să răspund.

— O, am făcut eu, ridicându-mă și brusc mi-am dat seama cât de goală eram. În regulă.

— Rahat, a exclamat el în barbă de data asta. Nu o să dureze decât câteva minute. Putem să ne vedem acasă la tine?

Eu m-am uitat la el, încercând să ascund rana care mi se deschidea în piept.

Și ce dacă mă dădea afară imediat după sex ca să preia un apel misterios? Chiar mă așteptasem la altceva?

Era în regulă. Trebuia să fie. Trebuia să fiu. Îmi ieșise din sistem acum. Așa trebuia să funcționeze.

— Sigur.

M-am ridicat și mi-am adunat hainele. Înainte să-mi pun măcar tricoul, Gus era deja pe hol.

— Alo? l-am auzit spunând, apoi ușa dormitorului deschizându-se și închizându-se, lăsându-mă pe dinafară.

Era unsprezece când am ajuns înapoi acasă. Eu și Gus trebuia să

plecăm curând la grătar. Pete îi spusese lui Gus că Sonya nu putea ajunge decât mai târziu, așa că era cel mai bine pentru noi să ajungem în prima jumătate a aventurii de-o zi și o noapte (joc de cuvinte intenționat) și să

plecăm înainte de vinul desert și de artificii. Când îmi spusese Gus asta, eu îi sugerasem să vin cu mașina mea, ca el să poată sta până la final.

— Glumești? făcuse el. Nu poți să-ți imaginezi de câte ciupituri de obraz mă salvezi pentru că vii. Nu o să rămân singur cu mulțimea aia pentru mai mult de treizeci de secunde.

— Și dacă trebuie să mă duc la baie? întrebasem eu.

Gus ridicase din umeri.

— Te las acolo.

— Nu ai vreo patru sute de ani? replicasem eu. Pari puțin cam bătrân și pentru ciupit de obraz, și pentru teama inexorabilă de a fi ciupit de obraz.

— Oi avea eu patru sute, dar ele au cel puțin o mie peste mine și

gheare de vultur.

Era ciudat că această conversație avusese loc cu doar douăsprezece ore înainte de ce tocmai se întâmplase acum. Ceea ce mi-a transmis și mai mulți fiori pe șira spinării.

Gândul de a nu mai fi vreodată cu el mi-a trimis un junghi care mi-a reverberat în tot corpul.

O dată, asta era regula lui Gus. Iar data asta cu siguranță avea să se pună la socoteală.

Era doar un apel important, mi-am spus. Nu e vorba de regulă, nici de tine, nici de nimic. Dar nu puteam fi sigură de asta.

N-am mai știut nimic de Gus până la 11.45, când mi-a dat mesaj: Ești gata în 5?

Nici pe departe. Cu toate că îmi consumasem energia măsurând încăperea cu pașii, încă mai eram agitată din cauza a ceea ce se întâmplase și a anxietății mele legate de limitele dintre mine și Gus. Nu mă așteptasem să o lase așa, să-mi dea mesaj ca și cum nu se întâmplase nimic, dar probabil ar fi trebuit.

Am oftat și i-am răspuns Sigur, după care am dat fuga în dormitor să

mă schimb într-o rochiță albă de vară și o pereche de sandale roșii pe care le cumpărasem de la magazinul de caritate unde donasem ultima oară. Mi-am prins părul, după care l-am lăsat înapoi liber înainte să mă

machiez atât cât mai puteam în cele două minute care-mi rămăseseră.

Gus se aranjase și el puțin. Părul îi era la fel de ciufulit, însă

îmbrăcase o cămașă suficient de neșifonată, cu mânecile suflecate în jurul antebrațelor. Doar l-am salutat scurt din cap înainte să ocupe scaunul șoferului.

M-am urcat și eu lângă el, simțindu-mă de două ori mai stânjenită

față de cum mă temusem că aveam să mă simt când îmi închipuisem una dintre versiunile acestui scenariu. Iepuraș prost, iepuraș prost, iepuraș prost!