January, astăzi împlinești un an. Cine sunt eu astăzi, January? Sunt mânacare te ghidează în timp ce faci primii tăi pași stângaci. Astăzi, eu și mama ta amfăcut spaghete, deci ai putea spune că sunt și bucătar. Bucătarul tău personal.

Nu mi-a plăcut niciodată prea mult să gătesc, dar trebuia.

La mulți ani cu ocazia celei de-a doua aniversări, January! Părul tău s-aînchis la culoare. Nici nu-ți mai amintești c-ai fost blondă, nu? Îmi place maimult așa. Ți se potrivește foarte bine. Mama ta spune că arăți ca bunica ei, darmie îmi pare că semeni cu mama. Te-ar fi iubit. O să încerc să-ți povestesc câteceva și despre ea. Venea dintr-un loc numit North Bear Shores. De acolo sunt șieu. Am locuit acolo când eram cam de vârsta ta. Eram un băiețel obraznic de vreodoi ani, obișnuia să-mi spună. Bănuiesc că țipam până când leșinam. Dar astatrebuie să fi fost din cauza fratelui meu mai mare, Randy. Era cam afurisit, dar îliubeam. Locuiește în Hong Kong acum, pentru că e Sofisticat.

January, nu-mi vine să cred că ai patru ani. Ești deja o persoană formată

de-acum. Bănuiesc că ai fost dintotdeauna, dar acum ești mai mult ca niciodată.

Când aveam eu patru ani, mi-am stricat tricicleta. Mergeam cu ea de-a lungulunui ponton înspre farul de la capătul lui. Mama fusese distrasă de o prietenă, iareu m-am gândit că ar fi tare să ies de pe ponton, să pedalez cât de repede posibil șisă văd dacă mă pot menține la suprafața apei. Ca Road Runner. M-a zărit înultimul moment și m-a strigat pe nume. Când m-am întors să mă uit la ea, amsmucit mânerele și am intrat direct în far. Așa m-am ales cu cicatricea mare și rozdin cot. Aș zice că nu mai e atât de mare acum. Sau cotul meu a crescut mai mult.

Săptămâna trecută ți-ai spart capul de șemineu. Nu a fost atât de grav – nici nuai avut nevoie de copci – dar eu și mama ta am plâns toată noaptea după ce te-aidus la somn.

Ne-am simțit atât de prost. Uneori, January, să fii părinte e ca și cum ai fiun copil căruia cineva i-a dat în grijă unaltcopil. „Noroc!" strigă acest străinnechibzuit înainte să-ți întoarcă spatele pe veci. Și mi-e teamă că mereu vom facegreșeli. Sper doar că vor fi din ce în ce mai mici pe măsură ce noi creștem din ce înce mai mult. Sau pe măsură ce îmbătrânim, de crescut am cam crescut.

Opt! Opt anișori și deșteaptă foc! Nu te oprești din citit, January. Eu uramsă citesc când aveam opt ani, dar, pe de altă parte, nici nu mă pricepeam deloc, iarRandy și Douglas obișnuiau să mă necăjească fără milă, cu toate că acumDouglas e blând ca un mielușel. Îmi închipui că dacă mă pricepeam mai bine lacitit, mi-ar fi plăcut și mie mai mult. Sau poate invers. Tata era un om ocupat,dar el a fost cel care m-a învățat să citesc, January. Iar de vreme ce el a început, pebiata mamă nu am lăsat-o să se bage deloc. Când o să vină timpul, eu o săte învăț

să conduci, obișnuia ea să-mi spună. Cartea ta preferată de-acum este Copacul cel darnic, dar pentru numele lui Dumnezeu, January, cartea aia îmi frânge inima!

Mama ta seamănă puțin cu acel copac și mi-e teamă că și tu vei semăna. Nu mă

înțelege greșit. Nu e nimic în neregulă cu asta. Dar totuși, mi-aș dori să fii puținmai de piatră, ca bătrânul tău tată. Numai pentru binele tău.

Știi, când aveam eu opt ani, am furat pentru prima oară dintr-un magazin.

Nu încurajez așa ceva, desigur, însă intențiile mele au fost oneste. Am furat niștegumă dintr-un magazin cu bomboane de modă veche de pe strada principală aorașului North Bear Shores. Adoram magazinul ăla. Aveau niște ventilatoaremari așa încât vara să nu se topească ciocolata, iar în zilele când mama eraocupată, eu și frații mei mergeam până acolo pe jos ca să scăpăm de căldură. Numi-a plăcut niciodată prea mult să merg singur pe plajă. Poate acum mi-ar păreaaltfel. A trecut ceva vreme. Eu și mama ta am discutat să te ducem și pe tine câtde curând.

January, ai treisprezece ani acum și ești mai curajoasă decât oricare alt copilde treisprezece ani. Astăzi nu știu cine sunt. Sunt încă tatăl tău, firește. Și soțulmamei tale. Doar că, January, uneori viața este foarte grea. Uneori cere atât demulte de la tine, încât începi să pierzi bucăți din tine pe măsură ce te tot întinzi casă dai ceea ce cere lumea de la tine. Mă simt pierdut, January. Îți amintești faruldespre care ti-am povestit? Cred că ti-am povestit despre el. Uneori îmi închipuică tu ești ca farul acela. Stai cu ochii deschiși pe January, îmi spun. Așa, n-o să-țipierzi calea. Dacă îți concentrezi privirea înainte, pe January, nu o să deviezi preamult de la drum. Dar poate că eu am fost atât de concentrat, încât am făcut

coliziune frontală cu tine.

Și cu mama ta. Știu că anul ăsta a fost înfricoșător pentru tine, dar vreau să

știi că, într-un fel sau altul, eu și mama ta o să ne găsim calea înapoi spre sine șiînapoi unul spre celălalt. Te rog, nu-ți fie teamă, copila mea dulce, frumoasa mearegină-pirat a mărilor deschise. Cumva, totul va fi bine.

Am avut parte de primul sărut la șaisprezece ani, January. O chema Sonya,era zveltă și senină.

Nu o să fie ziua ta decât peste câteva luni, dar trebuie să scriu scrisoarea astaacum. Astăzi urmează să pleci la colegiu, January, și mi-e teamă că asta o să mă

ucidă. Firește că nu-ți pot spune ție. Te vei simți vinovată și nu trebuie. Faci unlucru bun, din toate punctele de vedere. Dintotdeauna ai fost deșteaptă. Aici îți elocul. Doar că nu pentru totdeauna. Dar când te vei trezi de dimineață și o vomporni înspre nord, n-o să te privesc în oglinda retrovizoare. Când vei citiscrisoarea asta (???Oare când va fi asta???) să te gândești la ziua aceea. Aiobservat măcar că n-am putut să te privesc? Probabil că nu. Erai și tu atât deemoționată. Dar, dacă îți amintești, acum știi de ce. M-am gândit că aș întoarce șine-am duce toți trei înapoi acasă dacă ai arăta fie și numai o fărâmă de ezitare.

Vreau să te țin lângă mine pe veci. Cine sunt eu fără tine?

Ar trebui să fii la mașter acum, o știm cu toții. La dracu’ cu cancerul,January. Ești deja adult de-acum, January, așa că atunci când vei citi scrisoareaasta, ar trebui să fii familiarizată cu această exprimare, La dracu’, căci știm cutoții că ești prea bine familiarizată cu termenul Cancer. Ei bine, la dracu’!

Trebuie să fiu sincer cu tine, January. Mă simt de parcă viețile noastre sunt pecale să facă implozie, iar o parte din mine vrea să te împingă departe, cât maideparte, până trec urmările.

Ți-am spus că vreau să fiu sincer cu tine, așa că o să fiu. Dacă le scriu aici,știu sigur că nu voi mai putea să-mi retrag cuvintele. Într-o bună zi, le vei citi.

Într-o bună zi, vei ști.

O înșel pe mama ta. Uneori, o simt ca pe o alinare, alteori, ca pe o pedeapsă.

Sunt și zile când mă întreb dacă asta nu e un mare DU-TE DRACULUI laadresa universului. „Dacă vrei să-mi distrugi viața, mi-o pot distruge singur,încă și mai rău.“

În alte zile, am impresia că sunt îndrăgostit de Sonya. Da, Sonya e numeleei. Am fost îndrăgostit de ea odată, pe când eram copii. Cred că ți-am povestitdespre asta în a șaisprezecea scrisoare. Acela a fost anul când am sărutat-o. Sunt

sigur că nu vrei să auzi asta. Dar cred că am nevoie să o mărturisesc. Suntîndrăgostit de o versiune de-ale mele care nu poate exista în iadul ăsta. Mă

consideri îngrozitor, January? E în regulă dacă așa simți. Am fost o persoană

îngrozitoare în multe momente din viața mea.

Vreau să fiu din nou bărbatul pe care mama ta l-a făcut din mine: noul eisoț. Și bărbatul pe care l-ai făcut tu din mine: tatăl tău care te adoră. Caut ceva ceam pierdut din mine însumi și nu e corect pentru nimeni.

Dacă aș putea avea înapoi trecutul, acei ani frumoși dinainte de recidivacancerului, n-aș ezita. O să repar asta. Nu renunța la mine, January. Ăsta nu esfârșitul.

January, astăzi împlinești douăzeci și opt de ani.

Când aveam eu douăzeci și opt de ani, frumoasa mea soție năștea copilulnostru. Pe 13 ianuarie, supranumită și cea mai bună zi dintre toate zilele. Uneorimă întreb cum vor arăta copiii tăi. Nu ai tăi și ai lui Jacques neapărat, deși și așaar fi în regulă.

Mă gândesc la o fetiță care seamănă cu tine. Poate că are zece degețele lamâini și zece la picioare, dar, chiar și dacă nu are, tot ar fi perfectă. Și mă gândescla ce fel de femeie vei fi pentru ea. Ce fel de mamă.

Când mă gândesc la asta, de obicei îmi vine să plâng, January. Pentru că

știu că te vei descurca mai bine decât mine, iar gândul ăsta mă liniștește atât demult. Dar, chiar și dacă nu vei fi, chiar dacă vei face aceleași greșeli pe care le-amfăcut și eu, te cunosc, January.

Te cunosc mult mai bine decât mă cunoști tu pe mine și îmi pare rău, dar,dacă trebuia să fie un dezechilibru, mă bucur că a ieșit așa.

Îți amintești prima ta despărțire? Am menționat-o în cea de-așaptesprezecea scrisoare. Erai devastată. Mama ta a sunat la Taco Bell undelucrai și s-a dat drept tine, scuzându-te că erai prea bolnavă pentru a te duce lalucru.

În momentul acela, am fost atât de îndrăgostit de ea. Știa exact ce să facă. Șicum a avut grijă de tine. Nu am cuvinte.

Știe și ea, apropo. Știe tot ce ți-am spus și ție. M-a lăsat să-mi iau răgazulsă-ți mărturisesc. Nu era sigură că aveai nevoie să știi. Și poate că nu ai. Dacă epe-așa, atunci îmi pare rău. Dar bănuiesc că mi-am dorit să afli și tu tot adevărulca să știi.

Dacă ai impresia că povestea asta are un final nefericit, asta e pentru că încă

nu s-a încheiat.

De când am început să scriu scrisorile astea, am fost un milion de lucruridiferite, unele bune, altele mai puțin bune.

Dar astăzi, cu ocazia celei de-a douăzeci și opta aniversări a zilei tale denaștere, mă simt același bărbat care am fost în toți anii din urmă.

Mă uit la tine. Îți număr degetele. Mă întreb ce te face atât de diferită față derestul lumii. Nu știu când s-a întâmplat, dar sunt din nou fericit. Cred că, chiardacă lucrurile nu vor rămâne așa, voi purta mereu cu mine acest moment. Cumaș mai putea fi trist când am văzut cum dintr-un bebeluș te-ai transformat înfemeia care ești acum?

January, ai douăzeci și opt de ani, iar astăzi sunt tatăl tău.

Capitolul 26. Cea mai bună prietenă