— Povestea asta este în totalitate inventată, a spus Gus. Nu s-a întâmplat niciodată.
— Jur pe inima mea, a făcut Maggie în stilul acela melancolic, visător al ei. Nu cred că aveai mai mult de șase ani. Îți mai aduci aminte, Gussy? Când erai mic, tu și Rose veneați cu noi la piscină o dată sau de două ori pe săptămână.
Fața lui Gus s-a schimbat, ceva în ochii lui a murit, ca și cum o ușă de metal s-ar fi închis dindărătul lor.
— Nu, nu-mi amintesc.
Rose? Numele adevărat al lui Pete era Posey, însemnând un mic buchet. Rose – trandafir – trebuie să fi fost sora ei, mama lui Gus.
— Ei bine, faptele rămân, a continuat Maggie. Îți plăcea la nebunie să înoți, fie că o mai faci și acum sau nu, iar costumul tău de baie te așteaptă în camera de oaspeți.
Maggie m-a scanat de sus până jos și a spus:
— Sunt sigură că găsim și pentru tine ceva care să-ți vină. Eu sunt lungă pe verticală. Și pe orizontală. Dar tu ești micuță, n-ai zice?
— Nu m-am gândit că aș fi până vara asta.
Maggie m-a mângâiat ușor pe braț și mi-a zâmbit senin:
— Așa pățești dacă trăiești printre olandezi. Noi suntem toți robuști pe aici. Vino să faci cunoștință cu restul. Gussy, vino și tu să saluți.
Și cu asta am fost călăuziți prin curtea din spate a lui Pete și Maggie.
Gus părea că se cunoaște cu toată lumea – majoritatea din facultate sau partenerii și copiii celor de la universitatea din oraș, împreună cu cele două surori ale lui Maggie –, însă nu prea le spunea mare lucru în afară
de un salut politicos din cap și câteva cuvinte de bun găsit. Darcy, sora mai mică a lui Maggie, era cu peste zece centimetri mai înaltă decât ea, avea un păr blond pai și niște ochi mari și albaștri, în vreme ce Lolly (prescurtare de la Laurel, mi s-a spus, fără să întreb) era cu mai bine de treizeci de centimetri mai scundă decât Maggie, având o siluetă de tip clepsidră și o tunsoare bob de un cenușiu-închis.
— Suferă de sindromul copilului mijlociu, mi-a șoptit Maggie, în timp ce ne-a condus pe mine și pe Gus într-un alt ungher al grădinii, unde instalaseră niște fotolii-sac. Majoritatea copiilor se aflau acolo, încercând să se distreze cum știau cu prietenii pe care părinții și bunicii lor li-i pusese la dispoziție pentru ziua aceea. Ei cel puțin se bucurau de
avantajul de a-i avea pe cei doi labradori alergând vesel printre ei, făcând încercări nereușite de a prinde fotoliile-sac care zburau prin aer.
— Sunt sigură că v-ar primi în jocul lor, ne-a spus Maggie după ce i-a făcut pe copii să ne spună cum îi chema și „ai cui erau“.
Zâmbetul lui Gus s-a arcuit în felul acela rar și impertinent pe când s-a întors spre ea:
— Cred că o să începem cu ceva de băut.
Ea l-a bătut ușor pe braț.
— Se vede că ești nepotul lui Pete! Haideți să vă dau câte un pahar din punciul meu albastru renumit la nivel mondial!
A luat-o înainte, iar noi am urmat-o, Gus aruncându-mi o privire conspirativă prin care mă avertiza că băutura avea să fie groaznică, însă
după drumul nostru tensionat încoace, până și aia ar fi fost suficient ca să
mă încălzească din creștet până în vârful degetelor de la picioare.
— Mai bine zis rău famată la nivel mondial! mi-a șoptit el.
— Hei, știi din ce fel de piatră e făcută aleea asta? i-am șoptit înapoi.
El a scuturat din cap, nevenindu-i să creadă:
— Doar ca să știi, dacă pui întrebarea aia, n-o să te iert niciodată.
Ne-am oprit din mers pe alee, într-un ungher format din frunziș
luxuriant, ascunși vederii celor din zona cu fotolii și de pe verandă.
— Gus, e totul în regulă? am întrebat eu.
Preț de o clipă, m-a privit intens, după care a clipit, iar expresia de pe fața lui a dispărut, înlocuită apoi de o indiferență atentă.
— Da, nu e nimic.
— Și totuși, e un „nimic”, am zis.
Gus a scuturat din cap.
— Nu, nu e nici un „nimic” în afară de punciul albastru, iar din ăla o să fie din plin. Încearcă s-o iei ușor.
Și-a reluat mersul înspre verandă, lăsându-mă în urmă. Când am ajuns, Maggie avea deja două pahare pline-ochi pregătite pentru noi. Am luat o gură și m-am străduit din răsputeri să nu mă înec.
— Ce e în ele?
— Vodcă, a spus Maggie voioasă, enumerând ingredientele pe degete. Rom cu cocos. Curacao albastru. Tequila. Suc de ananas. Puțin rom normal. Îți place?
— E grozav, am zis.
