— Lucram. A trecut pe la librărie.
Mijesc ochii sceptic.
— Pentru o vizită planificată?
Își schimbă greutatea de pe un picior pe altul.
— Da, recunoaște el.
— Să cumpere o carte?
Maxilarul i se strânge din nou.
— Nu chiar.
— Să ieșiți împreună?
— Să vorbim.
— Așa cum fac adesea foștii logodnici.
— Este un oraș mic, spune el. Nu ne putem evita unii pe alții.
Trebuia să clarificăm lucrurile.
— Aha, spun eu.
— Nu e de „aha”, spune el, părând acum frustrat. Nu s-a întâmplat nimic între noi și nici nu se va întâmpla.
— Nu e treaba mea, spun eu.
— Exact. Cumva, acest lucru pare să-l frustreze și mai mult, ceea ce mă face mai dornică și mai conștientă de spațiul care se micșorează între noi. La fel cum nu e treaba mea dacă te întâlnești cu vărul meu.
— Cu care nu am nici o intenție de a mă mai vedea, spun eu. Și cu care n-as fi ieșit nici măcar o dată dacă as fi știut că e vărul tău.
— Nu ai făcut nimic greșit, insistă Charlie.
— Și nici tu, petrecând timp cu Amaya, îi răspund eu.
Suntem fie prea buni, fie prea nepricepuți la certuri. Ne arătăm cu răutate sprijinul pentru viața romantică a celuilalt. El mă întrece cu:
— Shepherd e un tip grozav. Cel mai eligibil burlac din oraș. E
perfect pentru lista ta, bifează toate punctele.
— Cum rămâne cu Amaya? i-o servesc înapoi. Și cu lista ta?
— Nu face parte din listă, spune el.
— Trebuie să fie o listă destul de lungă.
— Un articol, răspunde el. Foarte precis.
Felul în care se uită la mine îmi trezește la viață pielea, sângele, dorința.
— Păcat că nu o să reușiți împreună, spun.
— Și mie îmi pare rău să aud despre tine și Shepherd. Ochii lui sclipesc. Credeam că v-ați simțit bine.
— A, da, spun eu. Doar că se pare că să mă simt bine nu este ceea ce îmi doresc cu adevărat acum.
Se uită fix la mine, cu ochii întunecați, și sper că acum sunt la fel de lizibilă pentru el ca întotdeauna, că știe că nu mai am de gând să las la o parte ce se întâmplă între noi. Are vocea răgușită când întreabă:
— Și ce vrei, Stephens?
— Eu... „Acum ori niciodată.” Simt că mă pregătesc pentru un salt cu parașuta. Vreau să fiu aici cu tine și să nu-mi fac griji pentru ce va urma.
Se apropie mai mult, iar inima îmi zvâcnește când îmi invadează
spațiul.
— Nora, spune el cu blândețe.
— E în regulă dacă nu vrei asta, spun eu. Dar mă gândesc mult prea
mult la tine. Și cu cât încerc să pun mai mult spațiu între noi, cu atât e mai rău.
Strânge din buze; ochii îi sclipesc.
