Pentru prima dată în viața mea, știu despre ce naiba vorbea Cathy când a spus „Eu sunt Heathcliff”. Nu doar pentru că eu și Charlie semănăm atât de mult, ci și pentru că are dreptate: ne aparținem. Într-un fel pe care nu-l înțeleg, el e al meu, iar eu sunt a lui. Nu contează ce spune ultima pagină. Ăsta e adevărul. Aici, acum.

Buzele lui le ating pe ale mele, ușoare, atente, calde. Mă deschid către el, știind cum mă voi simți când voi întoarce pagina, dar dorind să

nu o mai întorc deloc.

CAPITOLUL 29

Degetele lui se încleștează în părul meu, iar limba lui pătrunde printre buzele mele. Un sunet se ridică la suprafață din adâncul meu, iar el mă lasă ușor pe spate pe birou. În trecut, legătura noastră a fost frenetică, nebunească, dar acum este atât de atent și de tandru încât mă

doare.

Degetele lui se opresc la nodul unei bretele a rochiei, trăgând de el înainte de a trece la celălalt. Mâinile mele sunt sub cămașa lui, simțindu-i pielea netedă și caldă până când aceasta devine vie, înfiorată.

Are gust de cafea, cu un vag iz de gumă de mestecat mentolată.

Limba lui îmi mângâie buza de jos, iar palma îmi trece de sus în jos pe lateral.

Îl trag mai aproape, iar el mă smucește pe marginea biroului, gura lui e mai nerăbdătoare acum, dinții lui îmi prind și îmi lasă carnea în timp ce ne apropiem și ne despărțim, fiecare pauză de respirație făcând ca următorul sărut să fie mai plin de dorință. Palmele îi urcă până la pieptul meu, degetul lui mare îmi mângâie sfârcul, iar eu mă cutremur.

Inima lui bate cu putere lipită de a mea, care îi răspunde în același ritm, ca două metronoame care se sincronizează.

Fulgerele trosnesc pe cer, urmate de un bubuit slab. Focul pare că se stinge, apoi se aprinde din nou. Încetul cu încetul, sărutările lui Charlie alungă durerea din ultimele trei săptămâni. Buzele lui îmi ating ușor maxilarul, gâtul, iar mâinile lui se întorc înapoi pentru a termina de deznodat legăturile de pe umeri. Rochia se desface, iar inima mea se învârte ca o ruletă sub respirația lui caldă, în timp ce gura lui se mișcă în jos pe corpul meu.

Îmi înclin capul pe spate, respirația mi se poticnește când limba lui îmi atinge curba interioară a sânului. Charlie împinge țesătura mai jos până când aerul cald îmi atinge pielea. Ochii lui se ridică spre ai mei când își lasă buzele pe mine, privindu-mă în timp ce îmi trage sfârcul în gură.

Când încep să mă arcuiesc, limba și dinții lui îmi trec cu grijă peste piele.

Îmi scapă de pe buze numele lui. Gurile noastre se ciocnesc din nou, într-un sărut mai profund, mai sigur. Mâna lui îmi găsește marginea rochiei și mi se strecoară pe interiorul coapsei. Îmi desfac genunchii, palma lui urcă până când ajunge la banda de dantelă de pe șoldurile

mele. Cealaltă mână a lui face același lucru, iar eu mă las pe spate, ridicându-mă pentru ca el să-mi poată trage țesătura peste picioare.

Mă privește fix, îmi strânge și mai tare șoldurile dezgolite, apoi îngenunchează și își aduce buzele în interiorul genunchiului meu, sărutându-mă tot mai sus, până când gura lui se afundă între coapsele mele. Mă sprijin în mâini și respirația îmi devine superficială când căldura limbii lui se topește pe mine.

Îmi rotesc șoldurile sub presiune, iar el geme și mâna îi alunecă pe abdomenul meu, împingându-mă pe spate până când mă întind pe birou.

Mă gândesc să-i sugerez să ne mutăm. Mă gândesc să-l întreb dacă

nu cumva a face asta, aici, este lipsit de respect. Dar apoi nu mai pot gândi deloc, pentru că limba lui a găsit un întrerupător în corpul meu, tăindu-mi complet alimentarea creierului.

— Nora, rostește el. Un mic sunet de recunoaștere se aude din mine.

Nu trebuia să așteptăm. Ar fi trebuit să facem asta de când ne-am cunoscut.

Mâinile mele se încurcă în părul lui. Ale lui sunt sub mine, mă

cuprind și mă duc spre gura lui. Încet, flămând, hotărât. Pentru prima dată, nimic din ce se întâmplă între noi nu e din întâmplare.

Presiunea crește până când mă cutremur sub el, mâinile mele se răsucesc în părul lui în timp ce mă arcuiesc, strigând. El se îndreaptă și mă trage înapoi pe marginea biroului, gurile noastre alunecând împreună, mâinile noastre prinse în hainele celuilalt. Îi dau jos cămașa, îi desfac pantalonii. El îmi desprinde rochia, apoi mă ridică și se întoarce să

mă întindă pe canapea, cu limba sub sutienul meu.

— Acesta este cel pe care l-ai purtat în noaptea în care am înotat, spune el, aproape cu respect.

Îl mângâi pe spate, cuprinzând fiecare curbă fermă și fiecare linie dură: prima mea șansă de a avea cât mai mult din el și, de asemenea, posibil și ultima.

Mă sărută la baza gâtului.

— Îmi amintesc exact cum se simte pielea ta, Nora. Ca mătasea.

Buzele mi se înmoaie pe gâtul lui, îi simt pulsul pe limbă. Apoi îmi cobor mâinile pe corpul lui, îi las în jos pantalonii și chiloții, unghiile mele îi înțeapă pielea în timp ce mă legăn lipită de el. Întind mâna între

noi, iar când îmi înfășor degetele în jurul lui, o explozie de lumină prea puternică mă străbate, transformând totul în pete întunecate și strălucitoare pentru o secundă.

— Și eu îmi amintesc ce am simțit când te-am atins.

El geme în timp ce se mișcă în mâna mea. Îi împing pantalonii sub șolduri. El continuă să se miște încet, lăsându-și greutatea pe mine, apropiindu-se tot mai mult. Indiferent de cum mă mișc sub el, el pare să

fie întotdeauna o idee prea departe.

Până când nu mai este. Până când gura lui se prelinge nerăbdătoare peste mine, iar mâinile lui îmi smulg bretelele sutienului și mi le lasă în jos pe brațe, până când mi se strânge în jurul taliei. Apoi suntem amândoi pe jumătate înnebuniți unul după celălalt, mâinile lui sunt pe coapsele mele, gura mea pe umărul lui, limba lui în gura mea, erecția lui mișcându-se lipită de mine până când interiorul meu se încordează ca o coardă de vioară.

— Anticoncepționale? mă întreabă el.

— Evident, dar...

— Am înțeles, spune el.

Desigur că a înțeles. Este exact ca mine: chiar și atunci când amândoi suntem obsedați unul de celălalt în mod incontrolabil, încă există câteva (zeci de) fire care țin rațiunea la locul ei. Charlie se dă la o parte de pe mine, își caută portofelul și se întoarce cu un prezervativ, fără să mai pună alte întrebări, fără să pufnească, fără să dea semne de frustrare, fără

să sugereze că aș fi încordată, cicălitoare sau plictisitoare. Îmi cuprinde obrazul cu palma și mă sărută cu o tandrețe pe care o simt în tot corpul, toate aceste mici buzunare de căldură cuibărită între oase, mușchi și cartilaje: Charlie, răspândit în sângele meu. Și apoi, în cele din urmă, se împinge în mine.

Încet. Cu grijă. Se retrage înainte ca eu să-mi găsesc ușurarea și izbucnește în râs auzind sunetul pe care îl scot.

— Habar n-aveam că este posibil, spune el, ca tu să mă dorești la fel de mult cum te doresc eu pe tine.

— Mai mult, spun eu, prea adânc implicată în asta acum ca să mă

mai străduiesc să nu admit ceva de genul ăsta.

— Ei, acum, asta știu că este imposibil, spune Charlie, împingând mai adânc.

Mă ridic atrăgându-l mai aproape. Își lasă capul pe spate și un geamăt îi urcă în gât. Pe măsură ce ne mișcăm împreună, lumea devine tandră și întunecată, totul se micșorează până în punctele în care corpurile noastre se întâlnesc. Mâinile lui mă masează, gura lui o desface pe a mea, iar unghiile mi se înfig în contururile lui pentru a-l îndemna să

se apropie mai mult decât ne permit trupurile noastre.

Sunt deja tristă la gândul acestui final. Dacă aș putea face ca acest sentiment să dureze zile întregi, aș face-o.

Dacă lumea s-ar sfârși în douăzeci de minute, așa as vrea să plec pe lumea cealaltă. Se împinge mai adânc, mai tare.