Îmi trage sutienul în jos până când aerul rece îmi întâlnește pielea.
— Spune-mi cum pot să mă revanșez față de tine, murmură el pe pieptul meu.
Mă arcuiesc pe spate pentru a-i oferi mai mult din mine. E un început. Îmi ia un sfârc între buze și încerc să nu strig când un geamăt jos răsună prin el. Mâna lui este din nou sub fusta mea, iar respirația lui se prinde de pieptul meu.
— Mă omori, pur și simplu, spune el.
Îl trag mai aproape de mine, având nevoie de mai mult din el. Acum suntem mai mult sau mai puțin întinși pe masă, cu interiorul coapsei mele pe șoldul lui. Îmi îngrop gura în gâtul lui pentru a înăbuși sunetele pe care le scoate din mine.
Mă simt total scăpată de sub control și, în plus, observ cât de mult îi place să mă vadă așa, iar asta nu face decât să alimenteze flacăra. Vreau să
fiu scăpată de sub control. Vreau ca el să mă vadă așa și să știe că el este motivul. Mâna lui se plimbă de-a lungul coapsei mele până când ajunge la vârful tocului meu; îmi ridică piciorul mai sus, înfășurându-l în jurul șoldurilor lui în timp ce încercăm să ne apropiem mai mult.
Dacă am fi avut un loc mai retras unde să mergem, am fi plecat deja.
— Vreau atât de mult să te ling, îmi rostește în gură, iar inima îmi tresaltă.
— Eu vreau să te ling, îi spun.
— Totul e o competiție la tine, râde el pe șoptite.
Îmi strecor mâinile sub talia lui, concentrându-mi toată atenția asupra senzației de a-l atinge, asupra sunetului respirației lui care devine întretăiată când îl strâng, iar soldurile lui se mișcă pentru a-mi oferi mai mult din el.
Niciodată nu m-am bucurat atât de mult de acest lucru. Nu sunt sigură că mi-a plăcut vreodată, punct, dar nici nu l-am văzut vreodată pe Charlie atât de dezinhibat și sunt îmbătată de putere.
— Doamne, spune el, am nevoie să fiu în tine!
Totul în mine se încordează.
— Bine, aprob eu din cap furios, iar el râde din nou.
— Nu, ai dreptate, spune el. Nu aici.
— Nu avem prea multe opțiuni, subliniez eu.
— Când în sfârșit vom face asta, Nora, spune el, îndepărtându-se de lângă mine, în timp ce mâinile lui îmi strecoară nasturii la loc în butoniere la fel de ușor cum i-a desfăcut, nu va fi pe masa unei biblioteci și nu va fi în criză de timp. Îmi netezește părul, îmi bagă bluza la loc în fustă, apoi îmi ia șoldurile în mâini și mă dă jos de pe masă, lipindu-mă
de el. O s-o facem așa cum trebuie. Fără scurtături.
CAPITOLUL 23
Când plec de la bibliotecă, îmi tremură picioarele, iar inima mi se simte ca după patruzeci de minute de curs de spinning. Am petrecut ore întregi fără să-mi verific telefonul, iar e-mailurile obișnuite s-au acumulat – unul de la șefa mea, care rareori onorează conceptul de weekend, și o mulțime de e-mailuri de la clienți care simt la fel –, alături de un șir de mesaje de la Libby.
Îmi strâng ochii la lumina soarelui ca să văd pozele pe care le-a trimis de la progresele pe care le-a făcut astăzi. Cafeneaua Goode Books arată acum confortabil, iar vitrina cu FAVORITELE VERII este acoperită
de lumini strălucitoare. În majoritatea fotografiilor, Sally stă într-o parte, radiind, dar într-o poză ciudată care include o bună parte din degetul mare al cuiva, Libby stă cu brațele larg deschise și un zâmbet imens pe față, cu un coc roz mătăsos șui pe cap.
Fața ei în formă de inimă arată cam la fel ca atunci când avea paisprezece ani și a fost acceptată la expoziția de artă a liceului: mândră, încrezătoare, capabilă. Chiar și cu toate ciudățeniile dintre noi, mă
bucură mult să o văd așa.
Arată uimitor!, îi spun. Ești o minune!!! Nici măcar nu pot spune că e același loc!!!
Mulțumesc!, răspunde ea. E totul în regulă? Nu-ți stă în fire să întârzi .
Trebuia să mă întâlnesc cu ea la Poppa Squat acum zece minute. Îi răspund: Toate bune. Ajung acolo într-un minut.
Dar mai întâi trebuie să dau un telefon. Mă opresc la una dintre băncile verzi de pe stradă, cu metalul încins copt la soare, și caut în geantă numărul de telefon pe care mi l-a dat Shepherd. Poate că e de modă veche din partea mea să sun pe cineva pentru a-l anunța că nu sunt interesată, dar Shepherd e un tip de treabă. Merită ceva mai bun decât să-l las să aștepte degeaba.
Linia sună de trei ori înainte ca cineva să răspundă, o voce de femeie spunând:
— Dent, Hopkins și Morrow. Cu ce vă pot ajuta?
După o secundă de confuzie, spun:
— Îl caut pe Shepherd.
— Îmi pare rău, spune ea, nu există nimeni cu acest nume.
— Ă, pot să... cine sunteți?
— Sunt Tyra, spune ea, de la biroul de avocatură Dent, Hopkins și Morrow.
— Cred că am greșit numărul.
Închid și caut în geantă până când găsesc o chitanță cu numere de telefon cu niște mâzgălituri pe ea. Aceasta este cea pe care mi-a dat-o Shepherd. Numărul la care tocmai am sunat... trebuie să fi fost cel pe care mi l-a dat Sally. „Pentru sora ta. Am dezgropat numărul pe care l-a cerut.”
Mi-ar prinde bine niște mâncare ca să absoarbă tona de cafea pe care am băut-o azi, dar nu doar excesul de cafeină mă face să îmi tremure mâinile când tastez numele biroului de avocatură într-o căutare pe Google.
