— Nu asta e problema.
— Corect, pentru că ideea este...
— O oportunitate uriașă de strângere de fonduri! spune ea. Sally cunoaște pe cineva care are o firmă de organizare de evenimente. El ne poate face rost de un ring de dans și de un sistem de sonorizare, apoi găsim voluntari care să decoreze și să aducă produse pentru o vânzare de prăjituri. Facem totul în piața orașului, exact ca în carte.
— E mult de muncă, spun eu ezitant.
— Nu o vom face singure, insistă ea. Sally a dat deja telefoane tuturor celor cu care face troc de vinuri, Amaya va lucra la bar, iar Gertie...
— Barista anarhistă? întreb.
— ... s-a oferit să ne facă pliante pe care să le răspândim prin
Asheville. Mug and Shot se va transforma într-un automat de sucuri. În plus, au deja o licență pentru băuturi alcoolice, așa că pot face câteva băuturi mai tari. Jumătate din oraș este deja de acord. Îmi prinde mâna pe barul lipicios. Va fi floare la ureche. Singura chestie este că …
— Hopa, reacționez la crisparea ei.
— E în regulă dacă nu putem face asta! spune ea repede. Dar eu și Sally ne-am gândit că ar fi mișto să facem o sesiune virtuală de întrebări și răspunsuri cu Dusty. Și apoi poate să avem la îndemână câteva exemplare semnate, pentru ca ea să le promoveze. Doar dacă nu se supără! Și numai dacă nu te deranjează să o întrebi.
Își împreunează palmele, implorând sau rugându-se.
— Așa vrei să-ți petreci următoarele două săptămâni? spun eu, sceptic. Nu să te odihnești? Nu să citești, să te uiți la filme și să te întinzi la soare?
— Cu disperare.
Fie că este dorința de a-și distrage atenția sau o modalitate de a-și exercita controlul sau o șansă de a încerca o viață nouă, asta e ceea ce vrea, așa că asta va face.
— O voi întreba pe Dusty.
Libby își aruncă brațele în jurul gâtului meu, sărutându-mă pe cap de zeci de ori.
— O facem! Salvăm o afacere locală.
Nu sunt convinsă, dar este fericită, iar fericirea lui Libby a fost întotdeauna drogul meu preferat.
CAPITOLUL 24
— Bineînțeles! zice Dusty în felul ei foarte special, în același timp un pic hiperactiv și vag aiurit. Mi-ar plăcea să ajut, Nora. Dar... Nu am fost niciodată la Sunshine Falls. Am trecut întâmplător cu mașina, cu ani în urmă.
— Ei bine, oamenii de aici iubesc cartea ta, spun eu. Arunc o privire în spate spre partea laterală a cabanei, unde Libby este întinsă pe o pătură de picnic, făcând plajă în timp ce trage cu urechea. Îmi arată două
degete încurajatoare în sus, iar eu îmi dreg glasul la telefon și continui.
Întregul oraș are aceste plăcuțe despre diferite părți ale poveștii. Este foarte drăguț.
— Foarte drăguț?
Ea repetă aceste cuvinte cu admirație. Probabil pentru că sună ca un vechi blestem latin care iese din gura mea.
Vocea mea se subțiază brusc.
— Da!
Nu mă simt în largul meu să cer o favoare unui client, mai ales că
trebuie să recunosc că sunt aici, lucrând față în față cu Charlie.
Dusty este șocată să audă că am plecat din oraș, iar când îi explic că
am venit aici cu sora mea, este aproape la fel de șocată să afle că am o soră.
Se pare că tot ceea ce știe cea mai veche clientă a mea despre mine este că nu părăsesc niciodată New Yorkul și că sunt mereu disponibilă la telefon.
Așa că, după ce i-am povestit câteva întâmplări, am pus-o la curent cu situația de la Goode Books și i-am prezentat planul de strângere de fonduri: un club de lectură online cu Dusty însăși, deschis tuturor celor care comandă o carte de la magazin.
— Este o oră din viața mea, spune ea. Cred că pot să mă descurc.
Pentru cea mai bună agentă din lume.
— Ți-am spus în ultima vreme că ești clienta mea preferată?
— Nu mi-ai spus niciodată asta, răspunde ea. Dar mi-ai trimis niște șampanie foarte scumpă de-a lungul anilor, așa că m-am gândit eu.
— Când se termină redactarea pentru Frigida, îți trimit o piscină de șampanie.
Libby se îndreptă pe pătură și arătă cu degetul spre mine. VEZI PARC ACVATIC CU ALCOOL, rostește victorioasă pe mutește, apoi se ridică în picioare și intră în casă pentru a o suna pe Sally și a-i da vestea cea bună.
Ieri am cedat și i-am trimis un mesaj lui Brendan ca să-l întreb dacă
