„Avort spontan.”
Și apoi se agață: „EMBOLIE PULMONARĂ”.
Cuvintele se repetă. Au ecou. Se întorc până la începutul vieții mele și merg înainte spre sfârșitul ei, această expresie întinsă ca o spirală
Slinky, care trece în buclă prin timp, care își bate joc de toate, care îmi deformează viața pe alocuri și o sfâșie în altele. „Embolie pulmonară.”
— Sora ta este anemică, spune doctorul.
Cuvintele se izbesc ca de un perete. Sau poate alunecă de pe o stâncă
– așa mă simt, ca și cum aș fi alergat până la marginea unei stânci și plutesc înainte de cădere.
— Corpul ei are deficit de fier și de B12, explică el. Așa că nu produce suficiente globule roșii sănătoase. Nu este ceva neobișnuit în timpul sarcinii și mai ales nu e surprinzător pentru cineva care a mai avut deja această problemă într-o sarcină anterioară.
— Libby nu a mai avut această problemă până acum.
Studiază planșeta din mâinile sale.
— Ei bine, nu a fost atât de grav, dar nivelul ei era cu siguranță
scăzut. Am vorbit cu ginecologul ei și se pare că sora ta a fost puțin mai stabilă în primul trimestru, dar au fost cu ochii pe asta încă de la început.
Mă furnică din nou degetele. Creierul meu se străduiește să elimine ceața și să pornească o listă de sarcini, dar nu se întâmplă.
— Ce trebuie să facem? întreabă Charlie.
— Este destul de simplu, spune medicul. Va trebui să ia un supliment de fier și să mănânce mai multă carne și ouă, dacă este posibil.
De asemenea, va trebui să facă același lucru cu vitamina Bl2. Îți vom da o copie tipărită cu cele mai bune surse pentru acestea, deși presupun că își va aminti de data trecută.
„Data trecută.”
Acest lucru s-a mai întâmplat deja. Nu am ratat-o doar o dată, ci de două ori.
— E posibil să-i fie greață, dar faptul că va avea mai multe mese mai mici pe parcursul zilei ar trebui să o ajute. Aș vrea să o văd săptămâna viitoare, pentru a mă asigura că se simte mai bine, iar după aceea va trebui să facă controale regulate la medic până la naștere.
Este ușor de gestionat. Se poate rezolva. Se poate pune pe listă.
— Mulțumesc. Îi strâng mâna. Mulțumesc foarte mult.
— Cu plăcere. Zâmbește, un zâmbet remarcabil de cald și răbdător.
Las-o puțin să se odihnească. Asistenta vă va anunța când o veți putea vedea.
Imediat ce a plecat, mă simt epuizată, ca și cum o greutate de o mie de kilograme tocmai s-a ridicat de pe mine, dar numai după ore întregi de cărat în spate.
— Ești bine?
Când mă uit la Charlie, îl văd ca prin ceață; vederea mea este distorsionată.
— Respiră, Nora. Mă apucă de umeri, inspirând profund. Îmi potrivesc respirația cu a lui. Rămânem sincronizați pentru câteva respirații până când presiunea se eliberează. E în regulă.
Încuviințez din cap, îl las să mă tragă la pieptul lui și îl îmbrățișez strâns.
Încerc să-i spun că sunt doar ușurată, dar nu mai e loc de cuvinte, de logică, de rațiune, de argumente. Corpul meu a hotărât ce să facă și asta este: să nu facă nimic, în brațele lui Charlie.
Își lipește buzele de tâmpla mea. Închid ochii, lăsând valurile de ușurare să se prăbușească peste mine.
Treptat, se retrag, iar eu rămân plutind, plutind în derivă într-un curent creat de Charlie: parfumul lui ușor condimentat, căldura pielii lui,
lâna fină a puloverului subțire.
O imagine a apartamentului meu îmi zvâcnește în minte. Luminile roșii-gălbui ale străzii care prind picăturile de ploaie pe geamul meu, zgomotul mașinilor care trec pe lângă mine, caloriferul șuierând lângă
picioarele mele încălțate cu șosete. Mirosul cărților vechi și al celor noi, precum și al apei de colonie ale cărei note de lemn de cedru și ambră sunt menite să evoce imaginea bibliotecilor însorite. Scârțâitul podelelor vechi, zgomotul pașilor, cântecul de beție al petrecăreților care se îndreaptă spre casă de la barul de tequila de peste drum, oprindu-se pentru felii de pizza de un dolar din care se scurge uleiul.
Aproape că-mi vine să cred că sunt acolo. În casa mea, unde e suficient de sigur să mă relaxez, să desfac protezele de oțel din coloana mea vertebrală și să mă strecor din conturul meu aspru pentru a mă
liniști.
— Nu ești inutil, Charlie, îi șoptesc pe bătăile constante ale inimii lui.
Ești...
Mâna lui este încă în părul meu.
Zâmbesc, lipită de pieptul lui.
