„Descarcă-te”. Nu mi-au ieșit cuvintele de pe buze.
Așa că, în loc de asta, mi-am lipit gura de urechea lui Libby și i-am șoptit:
— Hei.
A încercat să bâlbâie un răspuns printre gâfâieli, ca și cum ar fi spus:
„Ce?”
— Dacă mama ar fi știut cât de sexy este reverendul, am spus, probabil că ar fi venit aici mai devreme.
Ochii uriași ai lui Libby mă priveau, sticloși de lacrimi, și îmi simțeam pieptul ca o cutie de conserve strivită până când a scos un hohot de râs răgușit, suficient de tare încât reverendul sexy s-a împiedicat când să spună următoarele cuvinte. Și-a lăsat capul pe umărul meu, și-a lipit fața de jacheta mea și a clătinat din cap.
— E atât de aiurea, a spus ea, dar tremura de râs printre lacrimi.
Pentru o secundă măcar, a fost bine. Acum, însă, când are cu adevărat nevoie de mine, sunt inutilă.
— De ce nu am putut fi în cabinet pentru analize? rostesc.
Charlie inspiră, legănându-se de pe un picior pe altul.
— Poate că ei cred că ai da tu răspunsurile în locul ei.
Nu există absolut nici o convingere în gluma lui. Când mă retrag și-l privesc, îmi dau seama că nici el nu se simte prea bine.
— Ești bine? Arăți de parcă ți-ar fi greață.
— Nu-mi plac spitalele, spune el. Sunt bine.
— Nu trebuie să rămâi.
Îmi ia mâinile și le ține între noi.
— Nu te las singură aici.
— Mă descurc.
Gura i se micșorează, iar pliul de sub ea se adâncește.
— Știu. Vreau să fiu aici.
Un grup de asistente trece cu o targă, iar chipul lui Charlie se face cenușiu.
Caut ceva de spus, orice altceva la care să mă gândesc.
— M-a sunat Sharon.
Buzele i se strâng într-un nod.
— Mi-a spus că m-ai propus pentru o slujbă.
După o clipă, murmură:
— Dacă am întrecut măsura, îmi pare rău.
— Nu e vorba de asta. Mă înțeapă fața. Doar că... și dacă nu mă
pricep?
Palmele lui îmi urcă pe brațe până când ajung să-mi cuprindă
maxilarul.
— Imposibil.
Sprâncenele mi se arcuiesc din proprie inițiativă.
— Pentru că am ajutat la editarea unei cărți?
El dă din cap.
— Pentru că ești inteligentă și intuitivă. Și te pricepi să scoți cea mai bună scriitură de la clienți tăi și îți pui munca înaintea egoului tău. Știi când să insiști și când să lași de la tine. Ești de încredere – în parte, pentru că nu te pricepi deloc să minți – și ai grijă de lucrurile care contează
pentru tine. Dacă ar trebui să aleg o singură persoană care să fie de partea mea, aceea ai fi tu. De fiecare dată. Ai grijă de tot.
Cu o pulsație ascuțită în piept, privirea îmi cade pe podea.
— Nu întotdeauna.
