— Să ai un zbor plăcut!
— Mulțumesc, spun, roșind puțin în fața propriei mele transparențe.
Ai grijă de tine, Shepherd.
Pleacă, oprindu-se pentru o clipă să discute cu Charlie în drum spre marginea pieței orașului. Se schimbă zâmbete, Charlie este puțin precaut, dar nu atât de reticent ca în ziua aceea în fața Goode Books. Shepherd îl bate pe umăr în timp ce-i spune ceva, iar Charlie se uită spre mine. Simt din nou cum acel gheizer de afecțiune izbucnește în pieptul meu, văzând zâmbetul lui discret.
După alte câteva cuvinte, se despart, Shepherd se îndreaptă spre marginea mulțimii, iar Charlie vine spre mine, cu zâmbetul mai larg.
— Am auzit că s-ar putea să-ți fie frig, spune el încet. Îmi întinde o cămașă de flanelă împachetată, pe care nu observasem că o are la el.
Arunc o privire spre zona unde Libby și Bea i s-au alăturat lui Brendan, iar Libby îmi aruncă un zâmbet rapid.
— Uau! exclam eu. Ce repede se duce vorba pe aici!
— Odată, în liceu, spune el, mi s-a năzărit să mă duc la un frizer și să
mă bărbieresc. Părinții mei au aflat înainte să ajung acasă.
— Impresionant, spun eu.
— Demențial.
Ridică flanela și mă întorc, simțindu-mă ca o mondenă delicată
într-un film vechi alb-negru, în timp ce el mi-o strecoară pe brațe, apoi mă întoarce cu fața la el și începe să o încheie la nasturi.
— Este a ta? întreb.
— Categoric nu, spune el. Am cumpărat-o pentru tine. Surpriză, râde. Era pe lista ta. I-am luat și lui Libby una. A țipat când i-am dat-o.
Am crezut că o să intre în travaliu pe loc.
Pentru câteva clipe, ne zâmbim unul altuia. Este cel mai puțin ciudat contact vizual prelungit din viața mea. Parcă ne-am înscris amândoi la aceeași activitate și este fix asta: să existăm, unul în fața celuilalt.
— Cum arăt? întreb.
— Ca o femeie foarte sexy, spune el, îmbrăcată într-o cămașă care nu-mi spune nimic.
— Tot ce am auzit a fost sexy.
Buzele i se despart în, probabil, preferatul meu dintre zâmbetele lui, cel care face să pară că are un secret ascuns într-un colț al gurii.
— Vrei să dansezi, Stephens?
— Dar tu vrei? întreb, surprinsă.
— Nu, spune el, dar vreau să te ating, și e o acoperire bună.
Îl iau de mână și îl trag pe ringul de dans, sub luminile sclipitoare, în timp ce „Carolina in My Mind” a lui James Taylor se aude de parcă
universul vrea doar să mă tachineze.
Charlie îmi strânge pumnul în palma lui caldă și îmi sprijin obrazul de puloverul lui, închizând ochii pentru a mă concentra asupra senzației.
Îmi imprim în minte fiecare detaliu al lui: mirosul de parfum BOOK și citrice, cu acea notă aproape picantă care îi aparține în totalitate; lâna moale și fină și pieptul ferm de sub ea; zvâcnetul cărnos și plin de dorință
al inimii lui; obrazul lui care îmi atinge tâmpla; senzația de fior de nedescris când își lipește gura de părul meu și inspiră adânc.
— Ești nerăbdătoare să mănânci ceva? spune el liniștit.
Deschid ochii pentru a-i studia sprâncenele groase și serioase.
— Am mâncat deja. Am mâncat plăcintă la cină.
El clătină pe jumătate din cap.
— Adică atunci când te întorci în oraș.
— Of! îmi apăs obrazul de umărul lui, iar degetele mi se încolăcesc, încercând să-l mai țin pe el sau să mă mai țin pe mine aici o vreme. Nu trebuie să vorbim despre asta.
Mă apasă puțin mai mult, pentru o clipă.
— Nu mă deranjează.
Închid ochii ca să nu plâng și, după o pauză, spun:
— Mi-a fost poftă de mâncare thailandeză.
