un nou MS în lucru. Încerc să-mi amintesc: ce părere ai despre animalele vorbitoare?
Nora
Nu mă aștept ca un răspuns automat că nu este la birou să detalieze unde călătorește, sau în ce cafenea se va afla exact, dar cel puțin voi ști dacă este plecat de la serviciu.
Dar telefonul meu nu bipăie ca pentru un răspuns automat.
Mă uit în jurul raftului. Bărbatul care ar putea fi sau nu inamicul meu profesional își scoate telefonul din buzunar, cu capul plecat și buzele subțiate care nu spun că ar fi impresionat. Doar că buzele lui sunt prea pline, așa că, practic, se bosumflă. Tastează un minut, apoi își pune telefonul deoparte.
Un fior sincer îmi alunecă pe șira spinării când îmi bâzâie telefonul în mână.
„Este o coincidență.” Trebuie să fie. Am deschis răspunsul.
Nora,
sunt îngrozit.
Charlie
Coada avansează din nou. Urmează el să comande. Nu am mult timp la dispoziție să scap fără să fiu văzută, cu și mai puțin timp pentru a-mi confirma sau risipi temerile.
Charlie,
ce zici de un roman erotic cu Yeti? Am niște dosare în grămada de cărți respinse. E bun
pentru tine?
Nora
Imediat ce am apăsat pe „trimite”, mi-am revenit. De ce, dintre toate cuvintele pe care le aveam la dispoziție, asta am spus? O fi creierul meu organizat după sistemul zecimal Dewey, dar în acest moment toate rafturile par să fie în flăcări. Stânjeneala îmi curge prin vene când mi-l imaginez brusc pe Charlie deschizând acel e-mail și câștigând instantaneu avantajul profesional.
Bărbatul își scoate telefonul. Adolescentul din fața lui tocmai a terminat de plătit. Barista îl cheamă pe posibilul Charlie cu un zâmbet vesel, dar acesta mormăie ceva și iese din rând.
Acum e pe jumătate cu fața la mine. Își scutură ferm capul, colțul gurii i se răsucește într-o grimasă. Trebuie să fie el. Acum sunt sigură de asta, dar dacă fug spre ușă, nu voi face decât să-i atrag privirea.
Ce-o face aici? Trucul meu de la petreceri pentru clasa de mijloc îl evaluează din cap până în picioare: cinci sute de dolari în tonuri neutre, dar dacă a vrut să se camufleze, nu funcționează. Ar putea la fel de bine să stea sub un afiș de cinematograf care anunță VENETICUL, cu o săgeată îndreptată direct spre părul lui grizonant.
Mă întorc cu fața spre raftul cu cărți, așezându-mă cu spatele la el și prefăcându-mă că inspectez jocurile. Având în vedere cât de scurt, ca să
nu mai spun stupid, a fost mesajul meu, îi ia surprinzător de mult timp să răspundă.
Desigur, ar putea citi orice alt e-mail în afară de al meu.
Aproape că-mi scap telefonul în frenezia mea de a deschide următorul mesaj.
Fără opini ferme deocamdată, dar cu o curiozitate extremă.
Nu ezita să mi-l trimiți.
Mă uit peste umăr. Charlie a reintrat în coadă.
„De câte ori pot să-l fac să iasă din rând?”, mă întreb cu un fior.
Înțeleg să fii lipit de telefon când e vorba de lucruri importante legate de serviciu, dar mă surprinde că instinctul e atât de profund încât crede că
un mesaj despre un roman erotic cu Yeti necesită un răspuns imediat.
Chiar am în căsuța de e-mail o propunere de roman erotic despre Yeti. Uneori, când șefa mea are o zi proastă, citesc un fragment dramatic
din Yeti e alesul pentru a o înveseli.
Ar fi lipsit de etică să trimitem manuscrisul în afara agenției. Dar autoarea a inclus de fapt un link către site-ul său, unde câteva romane autopublicate sunt disponibile pentru cumpărare. Copiez linkul către unul și i-l trimit lui Charlie fără alte cuvinte.
Mă uit înapoi spre el și îl văd încruntat la telefon. Telefonul bâzâie când primesc răspuns.
Aceasta costă 99 de cenți……
Îi răspund: Știu – ce chilipir! Dacă profesionalismul meu este o manichiură semipermanentă, atunci Charlie Lastra este acetona de calitate industrială capabilă să o topească.
Îi caut numele pe Venmo și îi trimit nouăzeci și nouă de cenți. O
secundă mai târziu vine un alt e-mail. Mi-a trimis dolarul înapoi, cu mențiunea: Sunt un om matur, Nora. Pot să-mi cumpăr singur cărți erotice cu Yeti, mersi frumos.
Casiera îl salută din nou și de data aceasta își bagă telefonul în buzunar și se apropie pentru a comanda. În timp ce el este distras, eu îmi încerc norocul.
Mi-e foame.
Sunt disperată să știu ce face aici. Și pornesc, aproape alergând, spre ușă.
